Ana Săndulescu: „Sunt rictusul de pe faţa bătrânei prozatoare” (un interviu alt fel)

Ana Sandulescu

Ana Săndulescu prezintă toate calitățile unui scriitor de cursă lungă: e o „cititoare pasionată și o scriitoare îndârjită” – și nu spun eu asta, ci Dan Lungu. Curioasă din fire, m-am aventurat în lumea primului ei roman – Anamneza –  și mă declar pe deplin cucerită.

Ana este unul din prozatorii noii generații ce promite să-și lase numele impregnat în literatură, tocmai de aceea i-am propus un interviu. Ce a ieșit mi-a întrecut toate așteptările: un interviu ce debordează de creativitate!

Bună, Ana! Aș vrea să știu pentru început cine ești tu!

Sunt rictusul de pe faţa bătrânei prozatoare care hrăneşte – în fiecare dimineaţă – pisicile răpciugoase de la parterul blocului comunist. În cărţile ei apar ca fiind cel mai dibace negustor de iluzii pentru oamenii nefericiţi, dau cele mai bune sfaturi, apar pe neaşteptate, prezint iniţiativă, nimeni nu poate să-mi reproşeze că nu încerc. Un afurisit şi jumătate, asta sunt. În zilele bune calc nervurile feţei ca şi cum aş avea picioarele lungi ale unei fetişcane calculate şi cred în principiile mele sănătoase care mă apără de rele şi mă fac să fiu rictusul minunat care sunt.

Cum ai descoperit lumea literaturii? Cum a fost să pătrunzi în ea – mai întâi în calitate de cititor și apoi drept scriitor?

Plimbându-mă prin biblioteca sfântă a bătrânei prozatoare. Îmi pare rău să dezamăgesc, dar nimeni nu a pătruns pe nimeni în scenariul ăsta; n-am descifrat – încă – taina marilor prietenii.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

Ai mentori într-ale scrisului?

Ca mentori, câţiva din poeţii şi prozatorii contemporani pe care i-am enumerat într-un interviu anterior. Găsesc vieţile tempestuoase ale lui Camus, Beckett, Pessoa, Hesse, Gogol, Kerouac, Borges drept reale izvoare de inspiraţie literară. Şi corpul bătrânei prozatoare, desigur.

Vorbește-ne puțin despre cartea ta, „Anamneza”? Cât din tine se regăsește în personajul Luisa?

Intervenţiile Jurnalului se ramifică într-o conştiinţă secundară, în exteriorul căreia, Luisa tânjeşte să anamezase risipească sub privirile înspăimântate ale persoanelor iubite. „Trezeşte-te, Luisa” pare a fi atitudinea generală a Anamnezei. În definitiv, protagonista manuscrisului, ne avertizează că este doar „un personaj dintr-o CARTE cu care se poate identifica oricine”.

Se spune că oamenii nu mai au timp de citit. Tu ce crezi: mai e timp pentru citit?

„Nu am timp de citit” sună teribil! de asemănător cu: „nu am timp să mă spăl, dar am timp să împrospătez – cu parfum – mirosul persistent de transpiraţie”, „nu am timp să merg la teatru, dar am timp să vizionez Mireasă pentru fiul meu”, „nu am timp să fac voluntariat, dar am timp să îngraş porcul”, „nu am timp să fac curat, dar am tot timpul din lume să fiu nedisciplinat, poluat de mizerie, scame şi praf”, „nu am timp să mă angajez, dar am timp să supravieţuiesc leneş din truda părinţilor”, „nu am timp să mă dezvolt emoţional, spiritual, cultural, dar am timp să pierd timpul făcând lucruri care nu sunt de folos nici pentru mine, nici pentru semenii mei”. Dar ce ştiu eu?! La urma urmei sunt doar un rictus afurisit.

Care sunt satisfacțiile pe care le-ai avut până acum în calitate de scriitoare?

Scrisul, iar în acest moment, interviul ăsta.

 Cât de uşor sau greu se scrie o carte?

Depinde de planurile şi ideile pentru universul respectiv, starea, inspiraţia şi consecvenţa bătrânei prozatoare. Când se abate, încetineşte, când amână, de cele mai multe ori uită sau se aglomerează. La bătrâneţe, a avea relaţii de încredere cu vecinele de la scară, o pensie frumuşică, un goblen bine lucrat presupune efort. Depinde cum percepe ea, ca scriitor, „efortul” pe care îl presupune arta sa.

Alte pasiuni în afară de scris?
Să fim serioşi, ce pasiuni ar putea să aibă un biet rictus ca mine? Fac şi eu ce e la modă. Orice, care să-mi necăjească bătrâna gazdă.

Unde te vezi peste cinci ani?

Bătrâna prozatoare nu va sacrifica croşetatul şi chermezele de la scara blocului comunist în detrimentul scrisului, precum nici invers. Sunt trei activităţi care o împlinesc şi o bucură. Devreme ce face asta de câţiva ani încoace şi îi place, presupun că peste cinci ani va fi în acelaşi punct: croşetând, petrecând şi scriind, ca un om obişnuit-neobişnuit.

Un mesaj pentru cititorii pe care îi are deja bătrâna prozatoare 🙂 și pentru cei pe care îi va avea!

Celor existenţi le mulţumeşte mult că o sprijină şi o încurajează, iar pentru cei viitori… să ştiţi că e o bătrânică de treabă şi vă aşteaptă pe pagina de facebook a cărţii ei de debut ca să mai discutaţi una alta.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Article Tags

Iubim comentariile tale :)