Cărțile copilăriei mele

Bănuiesc că fiecare iubitor de literatură a avut în copilărie o anumită perioadă în care s-a contopit întrutotul cu pasiunea de a citi. Nopți de nesomn, amurguri în care plumbul sângerând se revărsa peste filele cărții, diminețile în care anumite povestiri îmbia la cataclismice stări onirice în care un simplu ”eu” se transforma într-un invincibil erou sau într-un înamorat care știa să zămislească giuvaere dintr-o simplă tremurândă șoaptă.

descărcare (3)

Bineînțeles că în toate există un început, nu-i așa? Emoții, pasiune, dăruire și o mulțime de gânduri năstrușnice care se sfărâmau doar pentru a se reîntregii în anticamera sufletului, într-un purgatoriu al vibrândei speranțe.

Poate că la unii pasiunea pentru citit a izvorât din teama de singurătate sau poate din dorința de a afla numite răspunsuri pe care ceilalți încă ezitau în a le oferii.

Unele cărți pe care le-am citit, pe la vârsta de 10-12 ani, le-am uitat, pe altele încă mi-le amintesc.

Charles Dickens, Ion Agârbiceanu, poeziile lui Panait Cerna, romanele ”interminabile” ale lui Sadoveanu, ”Moromeții”, schițele, nuvelele și piesele dec teatru ale lui I.L: Caragiale. Toate mi-au săpat brazde adânci în suflet.

Îmi amintesc de orele de lectură din școala gimnazială a copilăriei mele. Păcat că acum nu se mai țin în școli! Mare păcat! Poate că totul ar fi fost altfel.

Apoi, îmi amintesc de năucitorul parfum al cărților care, pentru mine, era un un soi de afrodiziac ce-mi ce-mi strecura în nesiguranța felului de a fi un fel de spasmodic cataclism.

Bibliotecile, cu sălile lor de lectură, îmi deveniseră un magnetizant altar al regăsirii de sine, care îmi strecura în tangajul conjugării un iz de invincibilitate, superioritate și devenire, o continuă remodelare a modelării și o modelare a remodelării, de parcă înăuntrul meu se năștea o nouă ființă, cu mult mai maiestuoasă decât cea precedentă. Odată cu fiece carte devorată cu o pasiune nebună, nebună, amalgamul de simțăminte și sentimente din mine își sporea intensitatea, devenind o pârjolitoare minge de foc, și parcă în ochii mei se năștea o altfel de lumină.

Macedonski, Coșbuc, Topârceanu și Goga își revărsau în mine tumultul unor vijelioase contopiri existențiale. Gala Galaction, Eliade, Sântimbreanu, Marin Preda, dăltuiau în mine deliranta nemurire a clipelor de îndrăzneală, de parcă mii de labirinturi ale cognoscibilității îmi pulsau în vasele sangvine mii și mii de răspunsuri. Doar că odată cu aceste mii și mii de răspunsuri se nășteau mii și mii de întrebări, totul prinzându-se într-o halucinată înlănțuire.

copil-citind_thumb1

Nu pot să descriu în cuvinte potrivite ceea ce simțeam pe atunci. Nimeni nu poate, pentru că totul trebuie trăit și simțit prin seva propriului fel de a fi. Nemurirea și sfidarea angelică cu gust de nebunie beatificată, în funcție de cât de mult îndrăznim, fiecare dintre noi, să ne deschidem porțile sufletului.,

Tocmai de aceea, vă rog, dragi iubitori de carte, să nu vă opriți vreodată din citit. Fiți nemuritorii unei clipe nebune, nebune!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)