Cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o în adolescență [concurs]

de veghe in lanul de secara goodread

Adolescența este o perioadă oarecum tulbure, plină de rebeliuni, întrebări și descoperiri. Cu toții ne confruntăm cu tot felul de probleme în această perioadă și avem impresia că nimeni nu ne înțelege. Însă lucrurile nu stau chiar așa! Nu-i o diferență prea mare între doi adolescenți, chiar dacă au trăit în perioade diferite.

Nu mă credeți? E de ajuns să citiți romanul lui J.D. SalignerDe veghe în lanul de secară și vă veți convinge. Deși Holden Caulfield, personajul principal, nu dispunea de aceleași resurse tehnice se confruntă cu aceleași agnoase precum adolescenții zilelor noastre.

Romanul lui Saligner e mereu actual și mereu proaspăt, chiar dacă a fost trecut de ceva vreme în catastiful operelor clasice. De veghe în lanul de secară nu e doar o carte de căpătâi a adolescenței, e un must-read – indiferent de vârstă!

Nu l-ai citit încă? Păi ar trebui, mai ales că de curând a apărut o nouă versiune de traducere a acestui roman-cult! Ne-am zis că ar fi păcat să nu profităm de ocazie și am pus-o de un concurs împreună cu prietenii noștri de la Librex.

Puteți câștiga un exemplar din cea mai recentă ediție în limba română a romanului De veghe în lanul de secară răspunzând la următoarea întrebare:

Care a fost cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o în adolescență?

Da,  de data aceasta cea mai mare năzbâtie va fi răsplătită! Răspunde la întrebare lăsând un comentariu mai jos,  începând de astăzi (28 septembrie) până vineri (2 octombrie).  Sâmbătă, în jurul orei 11 vei afla dacă ai câștigat!

P.S. Dacă îți plac concursurile noastre, te rugăm să apeși butonul de like și să dai un share ca să vadă și prietenii tăi. Astfel putem să organizăm și mai multe concursuri pentru tine! Îți mulțumim că ne citești și participi la concursurile noastre 🙂

 

Update

Alegerea a fost incredibil de dificilă, dar după lungi deliberări am ales-o drept câștigătoare pe Cristina Marilena T.

Felicitări, în scurt timp vei primi un e-mail din partea PR-ului nostru pentru a-ți explica cum vei intra în posesia cărții!

Vă mulțumim tuturor pentru amintirile frumoase împărtășite! Vă mai așteptăm și cu alte concursuri curând!

Dacă îți plac articolele noastre încurajează-ne cu un share :)

Câștigă cartea săptămânii
Peste 5000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. Ioana
    Reply

    Cea mai mare nazbatie? AM plecat cu prietena mea la mare, autocarul ne-a lasat in Eforie Nord, noi fiind cazate in Costinesti. Bineinteles, ne-am distrat, am stricat banutii si problema : cum ne intoarcem in Eforie? Cu ce banuti? Ce mancam pana ajungem acasa, 600 km?
    Din fericire ne-a ajutat cu 5 lei (care erau bani atunci) doamna de la cazare, si un sandwich ne-a oferit o doamna de pe autobuz…si uite asa am ajuns cu bine acasa.
    Bineinteles, dupa 1 an am mers din nou si am returnat banutii doamnei de la cazare.

  2. Carmen Marilena T.
    Reply

    In copilarie am facut o gramada de prostii,care de care mai ciudate si originale,zic eu….Imi amintesc ca vazusem un film cu avioane,m-am urcat pe casa cu o umbrela desfacuta si am sarit.Si acum imi amintesc impactul dureros,m-am ales cu zgarieturi si piciorul luxat.Norocul meu a fost ca nu era casa inalta tare,altfel ieseam si mai sifonata )))

  3. Cristina Slusariuc
    Reply

    De regulă am fost şi sunt cuminte, dar… de ziua mea, am dat drumul unui lampion, deşi era ilegal. Partea şi mai drăguţă a fost că era aproape de un monument istoric (castel) şi datorită unei drăguţe adieri de vânt, lampionul a zburat ca o rachetă, drept în copacul de lângă acesta. Nu vă puteţi imagina ce faţă am făcut şi cum am stat cu sufletul la gură până a reuşit să treacă mai departe şi să nu rămână blocat acolo. 😀

  4. orzan alina
    Reply

    O amintire pe care o am din adolescenta, din liceu mai exact: m am invoit împreună cu o prietenă la ora de chimie pentru ca nu învățasem dar ne a prins diriginta si ne a băgat în clasă la ora de chimie….. am fost ascultate si am luat notă rea

  5. Aghinitei Maria
    Reply

    In prima mea vacanta de vara, am fost in Faget, jud Timis (locul natal al tatalui meu ), facand cunostinta pentru prima data cu viata de la tara. Mi-am dat silinta sa ma “integrez” si iata ce nazbatii am facut:
    -impreuna cu Violeta (verisoara mea) ne-am urcat in podul surei, unde erau gramezi mari de grau, secara( abia recoltate) si parumb de cu un an. Si ce putea fi mai bine decat sa ne dam peste cap si sa ne fugarim prin gramezi amestecand-le “perfect” !
    – intro seara ne-a rugat unchiul sa culegem cativa porumbi de copt si amandoua, harnicute foc, am mers pe randurile de porumb si am cules tot porumbul! Va imaginati ce ‘bucurie pe unchiul meu, caci era lotul lor ajutator!
    – si cum marul era parguit cu mere rosii, am gasit o mare placere sa aruncam cu merele din copac pe drum1
    Dupa atatea pozne si nu numai, nu am mai mers in vacante acolo si mi-a parut rau, dar acum inteleg ! 🙂

  6. nicoleta jitaru
    Reply

    Cea mai mare nebunie a fost sa-mi imaginez ca dupa ce-mi voi intemeia propria familie, totul o sa se desfasoare conform planului meu perfect din mintea mea frumos programata, conformă cu toate cartile siropoase pe care le citeam in perioada aceea, ca doar ma identificam cu personajul principal, nu? Pf! Asta asa, referitor strict la sensul figurativ al intrebarii…iar la cel propriu…stiu ca l-am urmarit pe profu’ de religie cateva zile la rand, pe stradute intortocheate, fiind foarte indragostita de el…pana s-a prins si m-a luat la intrebari. 😀

  7. Andrei Radu
    Reply

    Ca adolescent, cea mai mare nebunie pe care am făcut-o a fost să mă ascund de ai mei. Toată lumea cred că a făcut asta ca adolescenţi, însă cazul meu a fost un pic diferit de ce-aţi crede. Eu şi ai mei n-am dus-o niciodată oribil din punct de vedere financiar, însă nu am fost nici suficient de norocoşi încât să ne permitem toate lucrurile de care aveam nevoie. Când am crescut, a trebuit să ne mutăm într-un apartament mai spaţios, motiv pentru care părinţii mei au făcut un sacrificiu care i-ar fi bântuit până în zilele noastre: s-au împrumutat la notoriile bănci. Odată ce-au căpătat banii, ne-am mutat şi totul părea a fi bine – asta până am observat că starea emoţională a familiei mele se înrăutăţise, ca şi când pereţii noii case fuseseră văruiţi cu un strat gros de supărare, frică şi nervi, din care se scuturau fulgi, câte puţin, pe zi ce trecea, peste capetele lor. Eu eram prea mic ca să fiu implicat în toată povestea aceasta. Sau cel puţin, aşa credeau ei. Asta până într-o zi, când tata a observat că nu prea mai stăteam pe-acasă. Vă puteţi da seama că într-o familie stresată emoţional de partea financiară, care era cel puţin problematică, absenţa unicului copil de-acasă nu ajuta prea mult lucrurile. Au urmat discuţiile la care vă puteţi gândi cu toţii, însă am reuşit să fiu tare şi să nu mă dau de gol cu nimic. A durat foarte mult, însă după aproape trei ani, am reuşit să le aduc, la numai câteva zile după ziua mamei (din păcate, n-am fost suficient de calculat încât să-i fac acest dar chiar de ziua ei) rodul muncii mele, fiindcă asta făcusem în tot acest timp – muncisem, pe unde apucasem, pentru a-i ajuta. Am reuşit astfel să acopăr o parte din gaura pricinuită de nevoia de a avea o locuinţă decentă pentru o familie de trei persoane. Am fost criticat de multă lume în timp, de unii chiar jignit, de alţii, susţinut, iar darul meu nu a fost primit cu lacrimi de fericire în ochi şi cu îmbrăţişări, aşa cum aş fi sperat eu. Am avut parte de un mozaic de stări, de la mirare, la supărare, apoi mirare din nou, fericire, însă enervare – cum am putut să fac una ca asta?
    O întrebare la care azi nici eu nu mai am un răspuns. Nu cred că aş mai putea să o fac acum. Am crescut, sunt „prea mare” ca să mai pot dărui aşa ceva. Fiindcă, dacă sunt întrebat ce le-am dăruit în acea zi, de fapt, răspunsul meu este unul singur: le-am dăruit posibilitatea de a fi din nou fericiţi. Banii erau doar „plicul” în care a venit acest dar, fiindcă, măcar din când în când, părinţii mei se puteau bucura la gândul că aveau un ajutor financiar şi că, de bine, de rău, aveau un fiu pe care se puteau baza. Unul pe care se pot baza şi acum. Şi sper să fie alături de mine în continuare, ca să se poată baza pe mine cât mai mult cu putinţă, până la adânci, adânci bătrâneţi.

  8. elisapop
    Reply

    Am facut multe prostioare ..mai ales cand eram copil insa in adolescenta a fost cu totul o alta poveste. Cea mai dificila perioada din viata mea si cea mai fragila…desi am fost o adolescenta extrem de ascultatoare, mai ales datorita educatiei pe care mi-a dat-o bunica ….incercam tot timpul sa ma incadrez in limite…asta a fost una dintre cele mai mari greseli ale mele…am inceput sa ma limitez de frica sa nu gresesc.
    Insa am facut si greseli la nervi, dupa o cearta cu tata mi-am facut bagajelul, mi-am luat toate economiile si am plecat de acasa cu gandul sa ma urc in primul tren spre Oriundearfi….din fericire n-am ajuns departe pentru ca pe drum spre Gra de Nord m-am intalnit cu cel mai bun prieten al meu …care fugise de acasa timp de 1 an in preadolescenta….si mi-a demonstrat ca lumea nu e un loc mult mau prietenos decat acasa….

  9. Matei(Balasa) Gabriela
    Reply

    Da, in adolescenta am tras din tigara pe furis. Noroc ca nu mi-a placut fumul, am tras din Marasestile lui tata si mi-a lasat un gust amar. Si aceasta experienta m-a invatat ca nu e bine sa fumezi si nu m-am apucat de acest viciu.

  10. Emil Hossu
    Reply

    AM VENIT IN BUCURESTI CU TRENUL CU UN PRETEN DE AL MEU AM VIZIAT MAGAZINUL SI ANGROUL EUROPA SI PIATA OBOR AM VENIT McDonald’s SI AM CERUT 30 DE HAMBURGARI IMI ERA FOAME SE UITA UNU LA MINE DE LA MASA VECINA CA LA FELUL 14 L-AM SPERIAT ERA STRAIN SE MIRA DE FOAMEA MEA .APOI AM LUAT TRENUL SPRE CASA.
    I-AM MINCAT FOARTE REPEDE ERAU MICI DAR GUSTOSI.
    SUPER CONCURS.

  11. Lidia
    Reply

    Desi iubesc echilibrul, cred ca, totusi, am facut si lucruri “trasnite”. Unul dintre ele a fost sa ma inscriu la un liceu de stiinte ale naturii, sa invat chimia si biologia “ca pe Tatal nostru” si sa constat ca iubesc, de fapt, literatura! Dar facultatea a “reparat” cu succes aceasta greseala…..

  12. Andreea Nicoleta
    Reply

    Obişnuiam să ieşim afară seară de seară. fie că era vară, iarnă, vacanţă sau şcoală. Într-o seară de iarnă, destul de geroasă, am ieşit ca de obicei afară. În seara cu pricina nu mai ştiam ce să facem. Într-un final, după multe dezbateri :)), ne-am hotărât să mergem la malul unei ape să ne dăm pe gheaţă. Acolo am găsit o casă abandonată. Fuga în casă să vedem ce găsim interesant acolo :D. Am verificat toată casa dar nu am găsit nici o fantomă, nici un spirit supărat :)). Am urcat la etaj, la balcon. Stând şi privind priveliştea, mie şi unui prieten ne-a venit ideea: “Să facem un salt, nu e mult până jos.” Proastă estimare. Am sărit amândoi, Ei bine, prietenul cu care am sărit s-a ales cu o vânătaie măricică insă, subsemnata s-a ales cu o fractură la un aşa zis “inel” al coloanei. Odată cu asta, repaos la pat timp de 3 luni urmat de o grijă minuţioasă a coloanei mele pe parcursul întregii vieţi. O peripeţie mai cu plânsete, mai cu dureri dar tot peripeţie e acum, când ne amintim întâmplarea împreună. Partea bună e că ne-a deschis ochii de adolscenţi. Viaţa e foarte imprevizibilă!

  13. Lumina din intuneric wattpad
    Reply

    Hmm…primul lucru care-mi trece prin cap e acela ca impreuna cu inca doua prietene mergeam pe strada si sunam la soneriile de la casele oamenilor, apoi fugeam. Trebuie sa recunosc ca de multe ori am fost prinse in fapt:))

  14. Ciontu Elena
    Reply

    In weekend mi-am intalnit prietenele, adica o parte din ele, am ras cu lacrimi amintindu-ne, Ne-am amintit cum dupa cate o vizita prin plantatia de pruni fugeam rupand pamantul cu buzunarele pline sa nu ne prinda proprietarii plantatiei si apoi beam un litru de apa la fantana cea veche de pe strada, iar dupa combinatia cu prune, va puteti imagina ce urma :))). Ne-am amintit de banca noastra de langa cimitir unde fuseseram nevoiti sa ne mutam ‘sezatoarea’. surorile mai mari se urcau pe gardurile vecinilor sa fure gutui, eu fiind cea mai mica stateam jos sa dau de “sase”, ma trezesc ca spun in gura mare ” suiti-va ca va dau eu de gol, a fost ceva fenomenal atunci, iar pentru ca vecinii nu prea ne agreau adunarile de seara cu seara, ne-am hotarat sa ne mutam undeva mai linistit…Am ras de prima betie crunta de la stoenesti (un lac de prin padure, unde mergeam uneori cu cortul vara), de felul cum eu am picat cu bicicleta in park si m-am ales cu julituri in genunchi si in coate in plin sezon estival de purtat rochite, in perioada aceea m-am dus la birou numai in pantalon si camasa cu maneca lunga desi era o canicula afara…

  15. Zadic Diana
    Reply

    Una dintre nebuniile copilariei mele este cea de la varsta de 4 ani.
    Locuiam intr-un orasel mic si pe vremea aceea toti copiii iubeau ciocolata Kiss .Stiu ca am gasit un teanc de bani in geanta mamei si nu stiam valoarea banilor asa ca am mers la chiosc si am cumparat de toti banii ciocolata pentru toti copiii din parcare.
    Cand s-a intors mama acasa(ca era la ceva vecini) i-a intrebat pe copiii din parcare de unde au ciocolata si le-a spus ca de la mine …..continuarea s-a lasat cu returnarea ciocolatelor nedesfacute la chiosc(DOAR CATEVA), si cu o “bataita:, motiv pentru care inca imi mai amintesc.:))))

  16. Chelariu Corina
    Reply

    Cea mai mare ,,nazbatie” pe care am facut-o s-a petrecut intr-un an de 1 Mai la Costinesti in care m-am ratacit de grupul meu, dar spre norocul meu m-am alipit altui grup de cunoscuti cu care am reusit sa ajung cu bine acasa, dupa ce am pus pe toata lumea pe jar( pe vremea aceea nu existau telefoane mobile) !

  17. Iuliana Catargiu KIs
    Reply

    Dupa o zi de scoala, cam dupa ce toata lumea a plecat acasa, am dat o tura si am luat toti buretii pe care i-am putut gasi prin clase; a doua zi, elevii de serviciu erau disperati si umblau din sala-n sala la cersit, iar eu faceam oamenii fericiti, caci nu pleca nimeni de la mine neimpacat smile emoticon E de prisos sa mai spun ca la mine in clasa ieseau cate sapte colegi simultan sa stearga tabla. smile emoticon Despre cat de tare se enervau profii din cauza ca nu se puteau sterge tablele n-am mai avut curajul sa intreb. Nu stiu daca a fost cea mai mare nazbatie, dar sigur a fost de impact. :)))

  18. Alexandra
    Reply

    Una dintre multiplele năzbâtii îndeplinite a fost faptul că în plin miez de noapte am fugit la mare. Prietenul meu m-a sunat pe la 1 noaptea sa imi fac bagajul ca intr-o ora e in fata portii. Zis si facut. La ora 1 am plecat si am ajuns chiar inainte sa apara primele raze ale soarelui, a fost superb. Partea cea mai importanta a fost ca parintii stiau ca eu dorm la o prietena.

  19. Ana Maria Tofan
    Reply

    Eu îmi trăiesc acum adolescenta si simt ca as putea sa spun ca cel mai nebunesc moment a fost când am citit o carte neplăcuta. Am aruncat-o de toți pereții si începeam sa tip ” Vrea si omul sa citească o carte buna si tu asta îmi dai?” A fost un moment nebunesc !

  20. Puiu Silvia
    Reply

    Sa vorbesc cu un necunoscut ore intregi la telefon…..acum dupa 11 ani, still together 🙂

  21. Bacain Rodica
    Reply

    Cand eram adolescenta, voiam sa ma duc la discoteca si parintii nu ma lasau.Intr-o seara prietena mea cea mai buna care imi era si vecina de bloc a ramas singura acasa si am zis ca atunci e momentul.Problemele au aparut atunci cand mama (care se lasa pacalita foarte greu) practic m-a trimis la Ioana in pijamale si capot -caci doar ma duc sa ma culc la dea si stam in aceeasi scara de bloc. Provocarea era faptul ca prietena mea era mai slaba decat mine si deci destul de dificil sa gasesc haine.In fine, ne-am descurcat, am lasat toate luminile aprinse, radio pornit destul de tare si am plecat la discoteca.Dimineata cand am ajuns acasa, obosita, ragusita i-am zis mamei ca am dansat toata noaptea la prietena mea, se pare ca mama l-a trimis pe tata sa ne verifice ce facem dar daca a vazut ca nu raspundem si se aude galagie in apartament nu a mai insistat.Abia peste ani, i-am povestit mamei pentru a fost una din putinele momente cand am reusit sa o ….pacalesc.

  22. Gavriloi Adina
    Reply

    Am plecat cu 2 prieteni cu bicicletele până într-un oraș vecin, mai exact la 15 km.Și am făcut în aceea zi undeva la 30 km, dus-întors, pe bicicletă.Câteva zile după, nu mi-a mai trebuit nimic.

  23. Maria D.
    Reply

    Deşi am fost o adolescentă liniştită, care nu le-a creat probleme părinţilor, uneori mai făceam mici năzbâtii împreună cu colega mea de bancă din liceu. Într-o zi, profa de biologie ne-a rugat să mergem după ore la dumneaei acasă şi să-i (tran)scriem ceva la computer. Acasă era mama profei (în vârstă de 90 şi ceva de ani), care ne-a lăsat în birou şi a plecat să-şi vadă telenovela, cu sonorul la maxim. Fiindcă eram moarte de foame după 6 ore de stat la şcoală şi dinspre bucătărie venea un miros irezistibil de mâncare, ne-am dus tiptil să vedem ce-a gătit bunica, mizând pe faptul că nu aude prea bine. Avea pe aragaz o mâncare caldă de mazăre care arăta super bine, aşa că n-am rezistat şi ne-am pus pe farfurie şi am început să mâncăm, printre muuulte râsete. Mă abţineam să nu fac zgomot şi la un moment dat m-am înecat cu mâncare şi am început să tuşesc, colega mă bătea cu palma în spate, credeam că leşin acolo şi că o să fim prinse, însă am tras doar o sperietură. Când m-am liniştit, nu ne-am potolit şi am desfăcut şi o ciocolată găsită pe raft, după care ne-am dus înapoi la calculator, unde ne-a găsit cuminţi profa când a venit. După chicotelile noastre şi-a dat seama că am făcut ceva şi în final i-am mărturisit tot. A început şi dumneaei să râdă cu noi şi am plecat acasă cu conştiinţa împăcată. The end. ))

  24. Elena
    Reply

    Eram in clasa a IX-a, semestrul al II-lea, orarul ne arata ca urmeaza sa avem doua ore de fizica asa ca impreuna cu cativa colegi am hotarat sa chiulim. Gardienii nu ne-au lasat sa iesim din incinta liceului asa ca am mers undeva in spatele liceului si ne-am urcat pe cateva masini parcate acolo, apoi pe un garaj. Cativa dintre colegii mei au sarit de pe acel garaj, in afara liceului si cand a venit randul meu, doi colegi mi-au spus sa sar ca ma vor prinde ei. Am sarit mai mult pe ei, decat in picioare iar ei nu au reusit sa ma prinda foarte bine si mi-am rupt piciorul. :)) Dupa toate astea au fost nevoiti sa ma duca in brate pana la spital si sa urce cu mine in brate cateva etaje, doctorii mi-au pus piciorul in gips si am stat 2 luni acasa, timp in care profesoara de fizica nu voia sa-mi incheie media asa ca am fost nevoita sa vin de mai multe ori la scoala si sa fiu dusa in brate de colegii mei pana la etajul doi.

  25. Laura Tîncu (@LauraTincu)
    Reply

    Am fost un copil cuminte si poate prea ascultator, as spune. Genul acela care vorbeste, se imbraca si face in general ce i se spune acasa, fara a se razvrati. Perioada adolescentei insa a venit cu schimbari in comportamentul meu si ma transformasem intr-o “rockerita boho-chic”, daca ati mai auzit asa ceva…
    Eram in primul an de liceu cand mi-a rasarit in minte ideea ca, impreuna cu o prietena de la scoala, sa plecam spre oraselul bunicilor mei aflat la 50-60 de km departare. Era un noiembrie destul de rece dar nimic nu ne putea opri.
    Am plecat de la ore in jurul pranzului pe usa din spate. O masina plina cu muncitori ne-a ajutat sa ajungem la gara.cu bani mai putini. La coborare, mi-am prins degetele la portiera microbuzului, iar ca amintire, o unghie mi-a cazut dupa cateva zile.
    Era frig si degetele ma dureau dar ne-am urcat in trenul de 12:35 fara ezitari
    Ajunse la destinatie, cu un sentiment de libertate mai special, am vizitat toate locurile care-mi aminteau de copilarie.
    Dupa cateva cumparaturi si un vin fiert intr-un fel de bodega saracacioasa, ne-am indreptat spre casa bunicilor.
    Surpriza a fost mare pentru ei dar mai mare a fost atunci cand parintii nostri au aflat.
    Dupa ce mi-a spus ce a avut de spus, mama nu mi-a mai vorbit o saptamana.

    Lectiile invatate raman invatate, insa nu regret o secunda acea mica aventura.

  26. odelyna7
    Reply

    Cea mai mare nazbatie….cred ca a fost in timpul liceului; am chiulit de la ora de istorie, m-am ascuns in baie si pentru ca profesorul venea sa ne caute, am sarit pe geam 😀

  27. glodeanu-carata catalina
    Reply

    am lipsit de la ora de franceza bagandu-ma in dulap. era sa ma prinda profa dar a sunat clopotelul

Iubim comentariile tale :)