Concurs Cartea-Simbol a Copilăriei – Finalizat

concurs goodread.ro

Avem un câștigător!

Câștigătorul acestui concurs este Iulia Marc pe care o felicităm! Iulia a câștigat concursul jurizat de echipa GoodRead.ro cu următorul comentariu:

,,Cireșarii” sunt cărțile copilăriei mele. Citind și recitind volumele, primite cu împrumut atunci, simpaticii ,,cireșari” îmi dezvăluiau o realitate frumoasă, cu valori pe care le asimilam cu fiecare pagină: prietenia adevărată și de neclintit (Tic – Ursu), sacrificiul pentru cei dragi ție, pasiunea pentru mister și puzzle-uri, frumusețea rezolvării unei probleme, a jocului mental de căutare de indicii, munca în echipă și acceptarea oamenilor așa cum sunt ei, cu bune și cu rele, diferiți de noi.

Sunt singurele cărți pe care le-am recitit… Poate pentru că ne e greu să acceptăm finalul. Vrem să rămânem copii, acolo, în lumea cireșarilor.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm și la celelalte concursuri!

 

Anul ăsta iarna nu vrea să mai stea.  Pe aşa o vreme, cititul e un refugiu cald şi plăcut. Tocmai de aceea, ne-am gândit să vă provocăm la un concurs cu un premiu care vă va face să uitaţi de frig ore în şir! Despre ce premiu e vorba? Evident, o carte:  Dezmierdare de catifea de Eric Fottorino.

Dezmierdare de catifea este un roman imprevizibil şi captivant ce ne spune povestea lui Colin, un băieţel care trăieşte împreună cu tatăl său. Pentru a suplini lipsa mamei, tatăl micuţului începe să se deghizeze în femeie. Însă, în clipa în care acesta începe să se obişnuiască cu dublul său rol, Colin este ucis într-un accident de maşină. Cine l-a ucis? Veţi afla numai citind! După cum am spus, romanul e imprevizibil, plin de suspans. “Începe ca o melodramă şi se termină ca un crime-ficiton”, notează cei de la L’Express. O carte pe care, cu siguranţă nu o veţi lăsa din mână până nu veţi ajunge la finalul ei surprinzător!

Ce trebuie să faceţi pentru a o câştiga?

  1. Daţi like paginii de Facebook GoodRead.ro
  2. Reveniţi la acest articol şi lăsaţi un comentariu cu id-ul de Facebook utilizat pentru a da like
  3. În acelaşi comentariu răspundeţi (în 2-4 fraze) la întrebarea: Ce carte consideraţi că v-a marcat copilăria?

Ce ar mai trebui să ştiţi despre concurs?

  1. Acesta se desfăşoară în perioada 8-14 decembrie.
  2. Câştigătorul va fi anunţat luni, 15 decembrie.
  3. Metoda de desemnare a câştigătorului: jurizarea răspunsurilor, juriul va fi format din membrii ai echipei GoodRead!

Acestea fiind spuse, Vă urez multă baftă şi spor la lectură!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. Marian
    Reply

    Nu stiu daca o sa mai reapara comentariul prin facebook, asa ca folosesc metoda clasica. De data asta, nu o sa mai scriu despre carti ce-mi erau citite la cativa anisori, ci ma gandesc la una din primele carti pe care le-am citit singur: Vrajitorul din Oz. Imi placea de Dorothy, dar ma amuzau mai ales prietenii ei Sperie Ciori, Omul de Tinichea si Leul cel las care-si doreau minte, inima si curaj, pentru ca mi se parea ca ei aveau deja aceste calitati. 😀

    • GoodRead.ro GoodRead.ro
      Reply

      Am schimbat permalink-urile la blog și în consecință comentariul nu va mai apărea. Începând din acest moment e stabilă platforma. Se pot lăsa comentarii prin ambele metode 🙂

  2. Cristian
    Reply

    Tanase Cristian. Primul meu roman,adevarat a fost ‘2 ani de vacanta’ de Jules Verne. O carte minunata pentru o copilarie in care vrei sa traiesti adevarate aventuri prin prisma cartilor. Mi-a influntat foarte mult copilaria si nu numai caci am invatat ca nu trebui sa te dai batut,sa perseverezi si doar asa viata te va rasplati cu lucruri bune si marete.

  3. Iulia Marc
    Reply

    ,,Cireșarii” sunt cărțile copilăriei mele. Citind și recitind volumele, primite cu împrumut atunci, simpaticii ,,cireșari” îmi dezvăluiau o realitate frumoasă, cu valori pe care le asimilam cu fiecare pagină: prietenia adevărată și de neclintit (Tic – Ursu), sacrificiul pentru cei dragi ție, pasiunea pentru mister și puzzle-uri, frumusețea rezolvării unei probleme, a jocului mental de căutare de indicii, munca în echipă și acceptarea oamenilor așa cum sunt ei, cu bune și cu rele, diferiți de noi.

    Sunt singurele cărți pe care le-am recitit… Poate pentru că ne e greu să acceptăm finalul. Vrem să rămânem copii, acolo, în lumea cireșarilor.

  4. Dragomir Andreea-Elena
    Reply

    Consider că, mi-au marcat copilăria poveștile lui Creangă. Mai ales ”Prostia omenească”. Îmi aduc aminte perfect cum râdeam cu mama în timp ce citeam, și râd și acum deoarece, având o vârstă mai înaintată și o percepție mai matură, observ cum toate cele scrise descriu, de fapt, realitățile zilelor de astăzi. Pe lângă aceasta, mai sunt și povestirile, basmele și amintirile lui pe care le-am îndrăgit și care m-au învățat să apreciez adevăratele lecturi. Toate acestea mi-au marcat copilăria în adevăratul sens al cuvântului și mă fac să îmi aduc aminte cu drag de toate acele vremuri.
    Sinceră să fiu, nu eram un cititor pasionat, însă, de când am văzut această carte în biblioteca din sufragerie și am răsfoit-o puțin am văzut ce înseamnă să stai cu sufletul la gură până când vezi finalul, să ajungi să îndrăgești la maximum niște personaje și să nu-ți dai seama cât este ceasul și când ai trecut peste zeci de pagini, am început să ador lectura! De atunci fiecare carte reprezintă o parte din mine. Dar, ”Amintiri din Copilărie” a fost prima mea dragoste. Încă îmi aduc aminte perfect fiecare secvență în parte și cu toate acestea tot aș reciti-o de nenumărate ori. Este exact genul de carte care îmi place la nebunie. Plină de umor!

  5. Elisa Pohrib
    Reply

    Cartea care mi-a remarcat copilăria și care m-a făcut dependentă de cărți este ”Singur pe lume” de Hector Malot. Toată lumea îmi zicea să citesc această carte, eu mereu mă simțeam singură și niciodată nu înțelegeam ce legătură are această carte cu mine,dar de fapt are, avem ce învăța din orice carte, indiferent de subiectul ei. Am admirat curajul băiatului, ambiția ,orice legat de el. Și am citit-o prin clasa a IV-a

  6. Julya Iuliana Chiributa
    Reply

    Primele carti citite au fost Povesti nemuritoare…doar ca se numeau ceva de genul Povesti indiene, Povesti turcesti…etc. Stiu ca erau mai multe volume si au fost foarte frumoase, unele aveau si morala. Apoi a fost 1001 de nopti, pe care am tot citit-o de le stiam povestie pe de rost, apoi am recitit-o la maturitate si am inteles-o altfel….

  7. Alina Sampetru
    Reply

    FB: Alina Stoian Sampetru
    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost Degetica de Hans Christian Andersen. Cand eram mica 4-5 ani, mama imi citea in fiecare seara, iar cand am invatat sa citesc, aceasta a fost prima carte pe care am citit-o. Printre cartile preferate au fost basmele Fratilor Grimm. Imi aduc aminte si acum aventurile personajelor preferate, Rumeoara si Balaioara.

  8. Albu Teodora
    Reply

    Facebook: Teodora Albu Cartea care mi-a marcat copilaria a fost “Amintiri din copilarie” de Ion Creanga , ghidusiile , nazbatiile facute de autor, sunt memorabile, de invidiat , de neregasit in zilele noastre , cand PC-ul internetul ocupa timpul copiilor nostrii.

  9. Daniela Zamfirache
    Reply

    Am dat like pe facebook cu numele Daniela Zamfirache.
    Cartea care si-a lasat cea mai mult amprenta in viata mea inca din timpul copilariei este “Aventurile lui Huckleberry Finn” (Mark Twain). Si sunt sigura de acest lucru, mai ales ca mi-am facut un fel de traditie in a o citi o data la 2-3 ani, deoarece mi se pare ca de fiecare data retraiesc nu doar acele emotii starnite de carte in sine, ci si momentele petrecute la casa bunicilor, unde obisnuiam sa citesc, in mijlocul verii.
    Dar acum stau in camera mea si imi citesc cartile, pentru ca in locul in care obisnuiam sa-mi petrec verile nu a mai ramas nimeni. Si cred ca acest lucru face cartea sa fie atat de speciala, reuseste sa tina in viata niste amintiri pretioase din copilaria mea.

  10. Tutoveanu Miruna
    Reply

    Cartea care mi-a marcat copilăria este “Vântul prin sălcii” de Kenneth Grahame, cea cu care am adormit în multe nopți, sub plapumă, împreună cu nelipsita lanternă. Datorită faptului că am învățat să citesc de la o vârstă fragedă (5 ani), eram fascinată de faptul că într-o carte se pot întâmpla lucruri atât de grozave și de diferite față de realitatea monotonă, spre exepmlu, faptul că animalele puteau vorbi și construi case, precum oamenii. Probabil că din acest motiv, chiar și acum, la 17 ani, evadarea mea o găsesc tot în cărți. 🙂

  11. Lily Stan
    Reply

    Lily Stan seria de carti care mi.a schimbat viata incepand cu primul volum a fost Harry Potter de J.K.Rowlling 🙂 Am citi aceasta serie de 5 ori pana acum 😀

  12. Brandusa Sp
    Reply

    Am dat like de pe profilul Brandusa Sp
    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost "Amintiri din copilarie" ,dar si "Hansel si Gretel " prima poveste care mi – a placut cel mai mult si care mi-a starnit placerea de a citii .
    Iubesc cartile mai mult decat filmele .Filmele iti spun ce sa gandesti , o carte buna te lasa sa iti alegi singuri o parte din ganduri .Filmele iti arata lumea roz , o carte citita iti lasa placerea de a-ti face tu singur lumea roz.

  13. Andreea Ştirbu
    Reply

    Am dat like de pe contul Andreea Ştirbu
    Prima poveste pe care am citit-o, a fost Hänsel și Gretel. Aveam 6 ani şi am terminat-o în două zile, pentru că deşi era foarte scurtă, citeam mai greu. În perioada aia citeam orice, pentru că era o activitate nouă care îmi plăcea. Apoi pentru că începusem să mă plictisesc, nu citeam nici ce trebuia pentru şcoală.. Ultima carte pe care am citit-o atunci a fost Fram, ursul polar, care mi-a plăcut foarte mult. Dar acum mi s-a redeschis apetitul pentru citit, datorită romanului Baltagul. Baftă tuturor! 😀

  14. Cata Lyna
    Reply

    Cata Lyna
    Prima carte de care imi amintesc eu ca mi-a marcat copilaria este Alice in Tara Minunilor. Mi-a placut atat de mult aceasta carte, incat mai multe seri la rand m-am visat in locul Alicei, l-am visat pe Iepure sau pe Palarierul Nebun. Chiar daca aveam 8 sau 9 ani pe atunci, aveam o imaginatie extrem de bogata. As recomanda aceasta carte tuturor copiilor si chiar si celor mari. Este o carte care iti provoaca imaginatia, te face sa iti inchipui o calatorie neobisnuita intr-un taram extraordinar. La varsta de 23 de ani am recitit-o, am privit-o cu alti ochi, insa cu aceeasi emotie ca atunci cand eram copil! Si sincer as citit-o inca o data, chiar de-ar fi sa am 80 de ani.

  15. Radu C
    Reply

    Fb: Typhoon Ciel

    Boris Polevoi – Povestea Unui Om Adevarat – o carte simpla, o carte despre viata si moarte, despre idealuri si principii. O carte care schimba vieti. Mie mi s-a intamplat cand aveam 13-14 ani. Aviatia mi-a placut intotdeauna insa dupa lectura acestei carti am constientizat ca nici macar cerul nu este limita.

  16. Ema
    Reply

    Fb: Ema Georgiana

    Cartea care mi-a marcat copilaria a fost Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, a lui Petre Ispirescu, pentru ca a fost primul lucru care m-a facut constienta de faptul ca nimeni nu scapa de moarte. Eram foarte mica atunci cand am citit-o, aveam vreo 5-6 ani, si socul pe care l-am avut a fost atat de mare incat am avut cosmaruri pentru o lunga perioada de timp.

  17. Ancuta
    Reply

    Fb: Ancuta Ianc
    Colt Alb. Nici nu mai stiu exact de ce m-a impresionat la momentul respectiv. Dar am recitit-o de multe ori. Si bineinteles, si acum imi plac la fel de mult cainii. 🙂

  18. Constantin Paul
    Reply

    20.000 de leghe sub mari a fost cartea care mi-a marcat copilaria ! Exista in ea referiri la toate genurile literare. Gasesti atat aventura, horor dar si sentimente de dragoste si prietenie. In plus misterele care te insotesc intreaga calatorie raman doar partial dezlegate la finalul ei.

  19. Timeia Satmarean
    Reply

    Crtea care mi-a marcat copilaria a fost,este si va fi mereu " Cuore inima de copil"….am citit-o de mai multe ori, dar ne-a citit-o si mama cand eram mai mici. Este o carte minunata in care este relatat viata unu copil…ceea ce m-a fascinat cel mai mult a fost modul in care trecea peste greutati

  20. Adela Cacovean
    Reply

    Facebook: Adela Cacovean
    Pasiunea mea pentru cărţi a înflorit cu adevărat atunci când, în clasa a doua, am descoperit ceea ce nu-mi fusese evident la debutul meu ca cititoare: genul fantasy a fost, este şi va fi genul meu preferat. Şi poate că nu mi-aş fi dat seama atât de devreme dacă nu mi-ar fi făcut tatăl meu cadou primul roman din Harry Potter. De acolo, restul s-a întâmplat atât de rapid, încât nu mai ştiu sigur ce cărţi şi în ce ordine am citit. Printre ele se numără Cronicile din Narnia, Cronicile Wardstone, Fetiţa celei de-a şasea luni, Copiii lămpii fermecate, Eragon, Septimus Heap şi Tunele, fiecare contribuind la dragostea mea pentru cărţi. Îmi plăceau şi îmi plac lumile create uneori de la zero de către autorii genului fantasy. Dragoni, vrăjitori, alchimişti, elfi, djini, spiriduşi… tot ceea ce a inventat vreodată mintea omului şi care nu există în realitate mă fascinează, indiferent dacă îşi are originea în mitologie sau este o creaţie nouă, a autorului. Aceste cărţi mă fac să visez, să mă las în voia curentului, să plutesc la culmile imaginaţiei şi să mă întreb… "Ce ar fi dacă aş face parte dintr-o lume ca asta?".

  21. Cristina Monica
    Reply

    Like paginii i-am dat mai de multicel de pe acest cont de facebook. Să trecem la partea a doua aşadar. 😀 Primele carti pe care imi amintesc ca le-am citit cu tot interesul pe care le putea pune un copil de clasa a V-a in aceasta activitate au fost Legendele Olimpului. Atunci am înţeles cu adevărat ce minunat este să citeşti. 🙂

  22. Cristina Scutaru
    Reply

    Facebook: Cristina Scutaru
    Am mai avut ocazia să abordez acest subiect, unul foarte drag mie. „Vrăjitorul din Oz” de L. Frank Baum cu ilustraţii, ediţie din 1995, este cartea mea preferată din copilărie. O să fac un exerciţiu de imaginaţie, şi o să încerc să mă întorc cu ani în urmă, la mintea mea de 4-5 ani, de când am citit cartea, ca să îmi dau seama ce am învăţat din ea.
    Mi-aş fi dorit să vă spun că am înţeles că fiecare, oricât de fericit ai crede că ar trebui să fie cu viaţa pe care o are, îşi doreşte ceva. Cineva care are bani îşi doreşte iubire, altcineva care e iubit îşi doreşte să fie mai calm, undeva, altul îşi dă cu pumnii în cap, şi-ar dori să fie mai inteligent şi să înveţe mai uşor. Să lucreze în altă parte, sau să reuşească într-un alt domeniu. Să nu mai fie atât de cald afară. Să aibă mai mulţi prieteni. Alte dorinţe? Să fie mai slab, mai frumos, mai fericit, mai, mai, mai…. Cert e că nimeni nu are tot ce îşi doreşte. Nimeni nu e perfect, şi perfecţiunea, după mine, e un mit. Nu putem să le avem pe toate, asta e clar. Poate să obţinem unele prin muncă, prin ambiţie. Sau să ne complacem cu ideea şi senzaţia de avuţie completă şi de bucurie nemărginită. Dar adevărul e că asta e doar o iluzie. Mereu va mai fi ceva care să îţi doreşti, fie că e o pereche de cercei, sau să ai o sclipire de geniu. Iar problemele nu ocolesc pe nimeni, absolut nimeni, şi mereu va fi ceva care va ataca echilibrul pe care consideraţi că l-ai obţinut.
    Aşa cum Dorothy îşi dorea să ajungă acasă, Omul de Tinichea îşi dorea o inimă, Sperietoarea de Ciori un creier, iar leul curaj, şi eu, şi tu, şi el, şi ea..toţi visăm şi sperăm la ceva. Că e ceva mic, mic, sau o dorinţă mare cât muntele Himalaya. Unele le putem obţine prin muncă, noroc, credinţă.. dar altele nu. Dar în niciun caz nu trebuie să credem că un Vrăjitor din Oz ne va rezolva toate problemele.
    Cum v-am spus, mi-aş fi dorit să fi înţeles la acel moment toate aceste învăţături minunate, dar mintea mea crudă şi lipsită de profunzime de atunci..nu a procesat chiar atât de multe informaţii. Oricum, aceasta e cartea mea preferată din copilărie, şi care mi-a rămas în inimă de atunci, o carte pe care oricine, fie el copil sau adult, trebuie să o citească!

  23. Livia Basista
    Reply

    Cu siguranta cartea care mi-a marcat copilaria a fost Basme, povesti si povestiri de Petre Ispirescu. Erau doua volume groase cu paginile ingalbenite care aveau un miros incredibil. Daca nu ma insel al doilea volum avea si snoave si ghicitori. Erau cu desene infricosatoare pe coperte, ceva balauri si monstri dar nu ma lasam impresionata. Imi amintesc ca eram destul de mica atunci cand m-a apucat pofta de citit, nu am fost impinsa de la spate. Pur si simplu simtea nevoia sa citesc. Asa ca m-am dus la mica biblioteca a bunicului: maxim 20 de carti printre care si cateva volume din O mie si una de nopti si am ales cartea cea mai groasa: Basmele lui Ispirescu. Le-am devorat pur si simplu si le reciteam destul de des. De atunci sunt o pasionata cititoare care a dublat, triplat, insutit mica biblioteca.

Iubim comentariile tale :)