Doi “C” cu Mihaela Buruiană

Capture

Mi s-a propus să iau interviuri bloggerilor din Topul Blogurilor de Cărți din România.

Mi-am spus, de ce nu?! Până la urmă este o metodă inedită de a face cunoscuți oamenii valoroși care promovează cultura, care citesc și sunt dispuși să vorbească despre lecturile lor.

Mihaela Buruiană este omul care intră perfect în acest șablon. Este traducător, și printre altele are două mari pasiuni: cititul și călătoria. Cum reușește să împace cei doi “C” ? Citiți pe blogul ei – Cărți și călătorii – și în interviul ce urmează.

 

Te rog să te prezinți în câteva cuvinte: cu ce te ocupi, ce te pasionează, ce-ți place la cel de lângă tine și ce nu.

Sunt traducătoare de peste 11 ani, deci cred că mă număr printre norocoșii care și-au făcut din pasiune o meserie. Traducerea de carte e doar o bucățică din activitatea mea, însă una importantă: poate nu plătește facturile, dar are grijă de sufletul meu. Oricum, rigorile acestei munci mi-au intrat în sânge, așa că preocuparea pentru o exprimare frumoasă, pentru corectitudine gramaticală și pentru documentare sunt subînțelese și în viața de zi cu zi. Asta înseamnă că uneori prietenii mă caută ca să-mi ceară informații sau sfaturi despre cum se spune/scrie corect ceva, dar și că alteori devin acel nesuferit, dar, în opinia mea, necesar „Grammar Nazi”.

Mihaela, scrii despre cărți și călătorii. Cum au început cele două pasiuni ale tale?

Sunt pasionată de citit de când mă știu, de când începeam să buchisesc pe cărțile cu poze și litere de-o șchioapă. Școala, dincolo de materiile obligatorii și disciplina „de pe vremea mea, maică”, mi-a deschis orizontul către mulți autori, români și străini, și mi-a încurajat setea de lectură. Am avut noroc și de profesoare foarte bune de limbi străine, datorită cărora am început să iubesc franceza și engleza și să citesc multe cărți în original încă de la vârste mici. În plus, la noi în casă bibliotecile erau mereu pline și se cumpărau cărți frecvent. De altfel, sunt convinsă că secretul pentru a-i determina pe copii să citească este exemplul personal.

În ceea ce privește călătoriile, cred că nu mă deosebesc mult de majoritatea oamenilor, curioși să descopere locuri noi și să-și îmbogățească experiența de viață. Cel puțin deocamdată, nu călătoresc în toate locurile în care aș vrea, a se citi spre diverse orașe și țări mai apropiate sau mai îndepărtate, ci mă orientez mai mult spre natură, în special spre drumețiile montane. Pe blogul meu însă se pot găsi și fotografii și impresii din câteva destinații „civilizate”, nu numai din „sălbăticie”.

Care dintre ele a fost prima?

Probabil apetitul pentru citit a fost primul, pentru că în copilărie călătoream numai în vacanțe, iar muntele l-am descoperit cu adevărat relativ târziu, pe la 20 și un pic de ani.

Sunt sigură că ai avut șansa de a vedea și locuri despre care până atunci ai reușit doar să citești. Care sunt acele locuri?

Sunt extrem de multe locuri pe care mi-ar plăcea să le vizitez, locuri exotice, îndepărtate, complet diferite, pe care le cunosc doar din citite sau auzite. Cred că, până acum, cel mai inedit mi s-a părut în Finlanda. Cele câteva călătorii făcute acolo mi-au dezvăluit de fiecare dată o lume deloc rece și neprimitoare, cum ar crede unii, ci una unde aș fi putut să rămân, să mă adaptez, să mă simt „acasă”, fie și pentru o scurtă perioadă. Sper să revin într-o zi.

Ce locuri îți dorești să vezi și n-ai apucat, dar ai avut parte de lecturi cu acele locuri?

Africa, despre care am citit în cărțile lui J. M. Coetzee și Chinua Achebe.  India, pe care o știu doar din cărțile lui Eliade și Tagore și din impresiile prietenilor indieni sau ale celor care au avut șansa să o viziteze; China – recunosc că pe Mo Yan încă nu am avut curajul să-l citesc, trebuie să mă pregătesc sufletește pentru stilul lui dur, dar mi-au plăcut poveștile lui Amy Tan despre China de odinioară; Japonia, să văd în ce măsură romanele japoneze citite de mine se regăsesc în Japonia modernă; America Latină, care a dat autori extraordinari, despre câțiva am scris și pe blog: Julio Cortazar, Adolfo Bioy-Casares, Isabel Allende,  Israel – romanele lui Amos Oz sunt minunate. Și cred că lista poate continua…

Iei cărți cu tine în călătorie? Dacă da, ce autori sau ce titluri?

Nu plec nicăieri fără o carte sau Kindle. Locurile preferate de citit sunt trenul, plaja, o poiană la munte. Autorii și titlurile diferă, în funcție de ce carte am început deja sau am chef să încep atunci. Din experiență, aș trage totuși concluzia că în locurile aglomerate, unde există riscul de gălăgie și întreruperi, nu ar trebui luate cărți „grele”, care îți solicită mai mult atenția, pentru că probabil nu vei înțelege mare lucru din ele și va trebui să reiei lectura.

Tu alegi cărțile pe care urmează să le citești sau te aleg ele pe tine?

Chiar am scris despre asta la un moment dat… starea mea de spirit este cea care hotărăște de fiecare dată. Pot să-mi fac eu liste mentale cu cărțile pe care aș vrea să le citesc în continuare, tot pe dispoziție mă bazez atunci când aleg un titlu. Nici măcar nu pot să spun că am niște reguli, de exemplu, că grupez scriitorii pe țări sau cărțile pe categorii. Sigur, contează noutățile sau titlurile de care aud și mă interesează, dar ordinea lor e un joc cu zaruri.

Ce loc prin care ai fost te-a marcat în așa fel încât ai vrea să scrii o carte a cărei acțiuni să aibă loc acolo?

Nu cred că aș putea să scriu o carte, cel puțin nu una notabilă :p, dar întrebarea asta îmi aduce aminte de o povestire pe care am tradus-o, în care un scriitor rătăcitor își găsește inspirația într-una dintre călătoriile lui.

 Ce este mai greu, să fii cititor de cursă lungă sau călător?

Cred că, în general, vreau să diversific și să alternez, ca să nu intervină plictiseala. De asta variez și lecturile, și locurile, simt nevoia și să citesc, dar și să fac alte lucruri, și să călătoresc, dar și să lenevesc pe acasă.

Și în final, ca să scap de curiozitate, vreau să te întreb dacă ai putea să renunți la una dintre cele două pasiuni și în ce circumstanțe?

Probabil că, forțată de împrejurări extreme, aș putea, pentru că omul este capabil să se adapteze pentru supraviețuire, dar în mod clar nu aș fi fericită fără niciuna dintre ele.

P.S

Votați-o pe Mihaela în Topul Blogurilor de Cărți din România!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)