Dreptul la neuitare (1)- Panait Cerna

Pe numele de naștere Stanciof, cu origini bulgare, poetul Panait Cerna (1881-1913), a fost un poet intimist cu un romantism minor și timid, cu reminiscențe ale tradiționalismului românesc și anumite influențe germanofile.

Ecouri

Când, după zile lungi de jale
Ce-au mângâiat un trist amor,
Vă întâlniţi pe-aceeaşi cale,
Înlănţuiţi de-acelaşi dor,

Grădinile în mii de feţe
În cinstea voastră înfloresc,
În crâng v-adastă cântăreţe,
Ce numai pentru voi doinesc;

De deznădejdi de mai-nainte,
Acuma să zâmbiţi vă vine
Ş-un gând vă luminează-n minte,
Că viaţa-i cel mai mare bine.

Pe toate pune stăpânire 
A voastră inimă măiastră...
Nu, nu! Atâta fericire
Nu poate fi numai a voastră!

Se pare că, nerăbdătoare,
Vieţile din viitor
Aud a voastră sărutare
Din noaptea nefiinţei lor.

Şi, dacă nebunii divine
Vă smulg în ceruri, tremurând,
E că un neam întreg ce vine
Se bucură cu voi în rând;

Şi,  dacă-n ora fermecată
Asemeni zilelor păreţi,
E că trăiţi, ca-n vis, deodată
Atâtea mii şi mii de vieţi...

Sămănătorul, IV, nr 24, 12 iunie 1905 

Deși, mulți l-au considerat, pe nedrept, un epigon al lui Mihai Eminescu, versurile sale sunt originale, pline de o vivacitate. poeziile sale s-au ivit într-o epocă de mare avânt cultural, într-o perioadă în care se remodela naționalismul cultural român.

Zile de durere (fragment)

Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.
De ce ne uiţi? Nu mai trăieşti tu zână?...
Temutul Zeus căzu a vremii pradă
Şi fulgeru-i se stinse în ţărână;

A Venerii făptură de zăpadă
Încet, încet, s-afundă în ruină...
Apună toţi!... Tu, nu lăsa să cadă
Din mâna-ţi rece cumpăna divină.

Iar de-i pieri sub pietre, ca profeţii,
De dincolo de negrul ţărm al vieţii,
Înalţă spada ta, nestrămutat.

Dispară-o lume, tron de tron să ardă;
Dar nici o lacrimă să nu se piardă
Din plânsul şi din sângele vărsat!

Convorbiri literare, XLI, nr 9, septembrie 1907 

Dansând, oarecum șchiopătând între germanofilism și francofilism, purtând în spate povara mult trâmbițatei origini latine, societatea literară a vremii l-a primit pe panait Cerna cu oarecare suspiciune, iar criticii apăruți în acele vremuri ca ciupercile după ploaie, l-au tot pălmuit sau mângâiat mereu în funcție de capricii, oportunități și influențe.

Aflat sub mecenatul lui Titu Maiorescu, poetul se lasă înaripat de idealismul insuflat în anii de exil german de năucitorul Gendankenlyrik.

Poetul Panait Cerna dă dovadă  în tânguitoarele sale versuri că este plin de fantasmele unui idealism șlefuit de școala germană începută cu ceva vreme în urmă de Herder, Schiller și Goethe. Totodată găsim în zborul său versificator nuanțe filosofice de sorginte dialectică.

panait-cerna

Suavitatea și tânguitoarea melodicitate a creației sale încearcă din răsputeri să extrovertească zvârcolirile lăuntrice ale unui suflet mutilat, care caută în poezie un iz panaceic sau măcar parfumul antibiotic care să-l ajute în a merge mai departe.

Poezii-P-Cerna-37323

Dansul infinitei sale căutări, caracteristică oricărui om, dar ceva mai pregnant la oamenii de cultură, este purtată pe aripi de briză chinuită de continuele și contorsionatele tristeți și neliniști, cu înnegurări și despăduriri de gânduri tulburi.

 

Bolnav de pneumonie, moare la 26 martie 1913, în orașul german Leipzig.

Prin tot ceea ce făcut, în ciuda scurtei perioade în care s-a rostogolit pe cocoașa glodului teluric, consider că Panait Cerna și-a câștigat dreptul la neuitare. Tocmai de aceea, vă rog, citiți-l pe poetul Panait Cerna!

Mulțumesc!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)