Întâlnire cu un necunoscut – Gabriel Liiceanu [concurs]

intalnire cu un necunoscut gabriel liiceanu

Concursul a ajuns la final! Avem câștigător 🙂

Mai exact avem o câștigătoare. Nu ne-a fost ușor să alegem cel mai creativ răspuns pentru că toți ați fost minunați și deosebiți, dar a trebui să facem o alegere așa că…

Felicitări, Andreea, pentru răspunsul tău creativ! Puteți citi mai jos  răspunsul Andreei, pe care o rugăm să ne trimită un email la contact@goodread.ro sau să ne contacteze pe pagina noastră de Facebook ca să ne trimită datele pentru livrarea premiului, cartea „Întâlnire cu un necunoscut” de Gabriel Liiceanu, unde va putea descoperi adevăratul motiv pentru care micul Gabriel s-a speriat 🙂

Mulțumim tuturor pentru participare!

…eram chiar eu, zambind la mine cu un ranjet diavolesc si ochi luciosi. Simteam cum pielea mi se face ca de gaina iar picioarele imi erau intepenite. Baietelul identic cu mine se apropia cu pasi repezi. Imi dadeam seama ca dintii lui erau mult prea albi si dizgratiosi. In frunte, ii cresteau doua coarne, le desluseam acum foarte bine, atat de aproape era de mine ca puteam sa intind mana si sa il ating.
In mintea mea de copil, am inceput sa imi recapitulez toate basmele pe care le stiam, cautand un raspuns pentru creatura de langa mine. Trebuia sa aiba forte supranaturale si trebuia sa fie de partea raului, ca doar avea coarne.

Atunci, mi-am adus aminte de povestile bunicii de la tara, care mi-a spus sa nu ma uit niciodata noapte cu o lumanare aprinsa in oglinda, pentru ca o sa ma vad cu coarne. Se pare, ca fortele intunecate au decis ca trebuie sa fiu pedepsit pentru neascultarea si incalcarea unei reguli stravechi, ca aceea pe care mi-o spusese bunica.

Mintea mea de copil se resemnase ca voi fi luat de acea creatura, care semana atat de bine cu mine. Ma gandeam la ce o sa spuna mama, tata sau prietenii din bloc. Ma gandeam la educatoarea mea de la gradinita care niciodata nu ma placuse. Acum, o sa ii para rau ca am disparut. Toata lumea o sa ma caute si o sa imi duca dorul. Bunica era ultima mea speranta ca cineva sa isi dea seama unde sunt.
Nu m-as fi gandit niciodata ca aceea creatura urma sa imi salveze viata si nu numai o singura data.


Cartea Întâlnire cu un necunoscut scrisă de Gabriel Liiceanu poate fi a ta!

Ce trebuie să faci?

Citește următorul fragment din cartea Întâlnire cu un necunoscut și răspunde la întrebarea de mai jos.

Întâlnirea mea cu spaima în forma ei pură a avut loc la vârsta de patru ani. Locuiam în Cotroceni, pe strada Dr. Tomescu, a doua casă de la colțul cu Dr. Poloni. Într-o după-amiază de toamnă, am ieșit, așa cum ies uneori din casă copiii, fără un rost anume, cu gândul să-mi găsesc ceva de joacă. M-am trezit în curte, unde se pare că nu era nimic interesant de făcut, apoi am deschis precaut poarta și am pășit pe trotuar. Mi-am luat inima în dinți – pesemne că nu mă aventurasem niciodată atât de departe – și am făcut câțiva pași prin dreptul case de alături, pomenindu-mă în colțul străzii vecine. M-am oprit, odată trecut de gardul rotunjit și mi-am aruncat ochii de-a lungul străzii. Și atunci am văzut ceva care mai întâi mi-a luat respirația, apoi, când mi-am recăpătat-o, m-a făcut să urlu.

Acum, scrie într-un comentariu ce crezi că l-a făcut să urle pe tânărul Gabriel Liiceanu. Cu cât mai creativ, cu atât mai bine 🙂 Cel mai interesant comentariu va câștiga vineri, 16 octombrie 2015, cartea de față, oferită de Librex.ro și GoodRead.ro.

Mult succes 🙂

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. Ghita Cristian
    Reply

    Posibil sa fi vazut pe cineva de care i-a fost foarte dor si vederea persoanei respective la bucurat atat de mult incat a inceput sa urle (de bucurie).😁

  2. Began Mariana
    Reply

    Ma gandesc ca la varsta de patru ani nu a putut fi speriat decat de o persoana care cersea prin cartier, o persoana imbracata altfel decat cele pe care le vazuse in familie. Sau poate pe trotuar venea un tigan care umbla cu cazane, oale din tuci de vanzare; de obicei cei care vand asemenea produse isi fac reclama strigand cat ii tine gura si de aici sperietura baietelului.
    Oricum, mult respect pentru dl Liiceanu, dar si pentru dna Aurora Liiceanu pe care pur si simplu o ador si ii pretuiesc mult cartile!

  3. Nicoleta Pasescu
    Reply

    Au aparut ca din senin, mai multi caini infometati care vroiau sa il atace pe tanarul Gabriel Liiceanu.

  4. Popescu Ivona
    Reply

    S-a intalnit pentru prima data cu VIATA. Aceasta l-a facut sa urle. Si-a invins teama de necunoscut si a pasit “prin viata”.

  5. Adrian Lazar
    Reply

    Iesind in strada am avut parte de o experienta groaznica. Fiind dinamovist din nastere(tatal meu ducandu-ma la meciurile din Stefan cel Mare), ce crezi ca mi-a fost dat sa vad ochilor: Mircea Lucescu impreuna cu Dinu Cornel imbracati in echipamentul Stelei, cu fulare ros albastre la gat mergeau la stadionul Ghencea sa sustina echipa armatei. Am avut un soc, tot ce am putut face a fost sa scot un racnet de deznadejde si dezamagire. Nicolae Ceausescu, care se afla la palatul Cotroceni, auzind racnetul meu similar unui animal salbatic a intrebat daca cumva gradina botanica a fost populata cu animale de la zoo 🙂
    Succes tuturor!

  6. Ancuta
    Reply

    opinia mea in ceea ce l-a facut pe tanarul Linceeanul sa urle ar fi o persoana necunoscuta grav ranita sau situata intr-o situtie extrema.

  7. glodeanu-carata catalina
    Reply

    un barbat inalt, corpolent si cu niste ochelari negri opac, pe nasul carn, stand deasupra unui cadavru.

  8. Gabriel
    Reply

    Probabilitate de a vedea pe parintele mai autoritar sau un milițian pentru ca atunci erau milițieni si societate si intitutia cultiva frica si nu respectul fata de aceasta instituție si reprezentanții ei. Oricum variante sunt multe si lucram cu scenarii, eu doresc tuturor participanților succes, precum si cărții.

  9. Turcanu Irina
    Reply

    Cred ca a vazut o strada aglomerata, cu un amalgam de oameni grabiti, alergand in toate partile. Contrastul dintre nebunia de pe strada si linustea curtii poate impresiona si in acelasi timp speria un copil de 4 ani 🙂

  10. Alina
    Reply

    Eu una cred ca a vazut ceva sinistru, ceva care l-a speriat atat de tare incat a ramas fara rasuflare. Cum ar fi, vecinul care ingropa cadavrul sotiei sale in groapa sapata in peluza verde si plina de flori.

  11. BARSAN MARIANA
    Reply

    un om imbracat saracacios care, in povestile mamei, pe cind era mic , fura copii care nu ascultau de parinti .Este parerea mea.

  12. stefan adrian taralunga
    Reply

    Femeia era frumoasa, inalta, cu bustul plin si decolteu adanc si mirosea a parfum de liliac.Sa fi fost de varsta mamei sau poate a matusii Natalia, sora mai mica a mamei. Avea fata alba iar ochii negri ii zambeau sagalnic.Parea ca vrea sa ma ademeneasca…Din varful tigaretei, pe care o tinea ca pe o floare, ieseau usoare rotocoale de fum albastru. Am ramas pironit locului fara sa pot sa ma misc.Vraja dura doar cateva clipe pana cand aceasta facu un pas inainte, aplecandu-se usor si spuse cu o voce hodorogita: Vino la mama, puisor…Apoi zambi cu toata gura. O hruba neagra cu dintii cariati ca ai bunicului de la tara se casca in fata ochilor mei. Atunci, am inceput sa urlu…

  13. Lazar Liliana Gabriela
    Reply

    A trait o neasteptata si tragica situatie,a vazut un om, care se afla la limita extrema dintre viata si moarte.

  14. Daria
    Reply

    Probabil l-a făcut pe copil să țipe văzând un accident sau … maşina cu înghețată 😀

  15. Vanesa
    Reply

    Frica în forma ei pură apărută în calea unui copil de patru ani poate lua infinite forme, dar declașarea urletului tânărului copil abia ieșit în lume se datorează apariției mamei. Tăierea respirației vine o dată cu sentimentul de vinovăție și urletul din realizarea faptului că a trecut cu mult de “granițele” permise și astfel ieșirea din cuvântul mamei.

  16. Daniela Cusa
    Reply

    Ma gandesc ca poate a vazut cum un talhar jefuia pe cineva chiar in fata lui. La varsta de patru ani, asta poate reprezenta cu usurinta o trauma.

  17. Puiu Silvia
    Reply

    Este libertatea si pasiunea mea imaginara. Tanarul este intr-un vis, un vis din care nu se poate trezi. El iese pe poarta, pe strada, metafora a evolutiei lui in viata. Ceea ce vede si il face sa strige cu atata spaima sunt copiile lui, pe care le vede mergand grabit – el la diferite varste, de la un copil inocent, la batranul cu riduri si ganduri sumbre, incarcate de negura unor pacate nestiute de nimeni.

  18. Eugenia Crainic
    Reply

    „Din băltoaca prost decupată în colțuri asimetrice de caldarâmul spart mă amenința, cu brațe uriașe, diforme și tremurânde și o față ca de jeleu, ce-și schimba forma la cea mai mică adiere, un monstru odios care mi-a împrumutat trăsăturile. Balta îl ocrotea și-i sluțea formele neîncetat; urletul meu nici nu l-a clintit; mi-a urlat doar înapoi, din gură doar, însă fără voce, tot așa, tremurat… Târziu, după ani, mi-am dat seama că arătarea cu chipul meu distorsionat din ochiul apos eram eu și nimeni altul; era reflectarea mea, în balta mișcată de vântișor, eram eu însumi, lipsit de protecție într-o lume nouă, nedescoperită până atunci, o lume plină de zeci de creaturi hidoase, oameni mulți și încruntați, umblând haotic, în fața cărora mă simțeam neputincios. M-am speriat de mine, singur în fața unei lumi necunoscute.”

  19. Stanescu Geanina
    Reply

    La patru ani si propria-ti umbra te sperie ,mai ales cand o vezi rasfirata pe asfalt .Si un ungher intunecos iti inspaimanta sufletul si parca o prezenta straina te urmareste , dar asta e in inchipuirea ta de copil ,pentru ca tot ce-i neclar, neinteles,nepatruns e motiv de temere instinctuala.

  20. Popa Nicusor
    Reply

    …Nu mai vazusem niciodata acel mostru imens care urla din toate incheieturile, pufnea si se indrepta catre mine cu o viteza uluitoare. Nu puteam sa ma decid daca are rost sa fug sau sa incerc sa urlu ma tare ca el, poate voi reusi sa il sperii… Fumul pe care il arunca imi demonstra faptul ca e suparat peste masura…dar am incercat. Si se pare ca am reusit. Odata ajuns aproape de mine, cand nu credeam ca mai am scapare, monstrul a scos un sunet asurzitor, dar scurt si a trecut mai departe. Am impetrit tacut… Dar a aparut si ingerul meu pazitor…mama. Aceasta s-a repezit la mine, ma imbratisat si sarutat cu dragostea ei de mama, apoi mi-a explicat…soseaua este un loc periculos, iar CAMIOANELE…niste monstri!

  21. bookysme
    Reply

    Singuratatea este cea care l-a speriat. Acasa se vedea mereu inconjurat de cineva drag, cunoscut, iar faptul ca se gaseste singur la colt de strada i se pare inspaimantator.

  22. Devecska Gabriela
    Reply

    Crede ca necunoscutul. O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se intalnesc si se infrunta.
    Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, in ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu?

  23. Alexandra Deac
    Reply

    Eu l-am făcut să urle. Cine sunt eu? Însăşi Spaima. Nu contează ce sunt, ce înfăţişare am, cum îmi sună vocea. Sunt Spaima. Gabriel Liiceanu, un copil de patru ani, mi s-a ivit în cale. Nu ştiu să fac altceva decât să dau fiori. Am privit copilul în ochi şi m-am transpus pe pielea lui fină. L-am speriat. Am desenat în el fiori şi teamă. Asta fac eu. Nimeni nu-mi ştie numele. Toţi mă simt, dar mă percep diferit. Copilandrul ce mi-a ieşit în cale a ţipat zdravăn şi m-a ţinut minte. A scris o carte şi nu a uitat să descrie prima lui întâlnire cu Spaima, cu mine.
    Ţipătul lui n-a fost altceva decât oglindirea mea într-un suflet de om fraged.

  24. Gabriela
    Reply

    Eu una cred că a văzut o arătare, un soi de om în negru din cap până-n picioare, cu o pălărie cu borurile lăsate special pentru a nu i se vedea privirea. Strania apriţie a trecut pe lângă bietul copil speriat şi l-a privit de parcă îi muşca din suflet, apoi a dispărut dincolo de colţul străzii, lăsându-l pe copil să se gândescă în multe nopţi, înainte de a adormi, dacă fusese real sau nu şi dacă omul i-ar fi făcut rău.

  25. Bianca Ioana
    Reply

    Imaginatia mea imi spune ca micul Gabriel Liiceanu a ramas pentru un moment dat fara suflu, urmat de un urlet ascutit, din cauza unui grup de tineri aparuti ca din senin. Insa acesti tineri nu erau unii oarecare, normali. Fiind ziua de 31 octombrie, zi in care toata lumea se mascareste, transformandu-se in creaturi existente sau imaginare, asa si ei; varcolaci, vrajitoare, pirati, mumii, care mai de care mai terifianti. Si atunci, tanarul Gabriel,la frageda-i varsta, cum sa nu fie speriat?

  26. Loredana Buciumeanu (Milu)
    Reply

    Ceea ce l-a făcut pe tânărul Gabriel Liiceanu să urle a fost fascinaţia toamnei. Copaci răsfiraţi, ici-colo, de-a lungul străzii, ce-şi lăsau frunzele ruginii să pice pe asflatul rece. Răsuflarea tăiată la văzul covorului ruginiu dimprejurul copacilor şi urletul de încântare ce i-a pus picioarele-n mişcare alertă spre culorile toamnei l-au făcut să îşi umple palmele cu minunatele culori şi să le arunce către cer…Ploua cu culori tomnatice şi urlete de bucurie. 🙂

  27. Tudorache Ionica :Liliana
    Reply

    Gabriel s-a intalnit cu un necunoscut,cu NECUNOSCUTUL!Strada aglomerata,oamenii, noul- toate l-au uimit si i-au starnit curiozitatea.

  28. ciubotarularisa
    Reply

    Achest fragment m-a dus fara sa vreau cu gandul la Home alone 2 cand Kevin s-a speriat de batranul sau vecin care avea o privire si o infatisare care putea sa bage in sperieti orice copil . Deci cred ca pe tanarul Gabriel Liiceanu l-a speriat foarte tare un vecin cu o infatisare mai stranie.

  29. Loredana
    Reply

    Tanarul Gabriel Liiceanu a fost speriat de aparitia unor masti, despre care nu stia absolut nimic !

  30. RUXANDRA MIHAILESCU
    Reply

    Daca ar fi sa fac o gluma, sinistra de altfel, fiindca tot locuia in Cotroceni la acea vreme, as crede ca s-a intalnit cu fostul nostru conducator iubit. In realitate, probabil ca maestrul Liiceanu si-a intalnit unul din parinti si stiind ca urma sa primeasca mustrarea cuvenita s-a inspaimantat instantaneu.

  31. Carmen Marilena T.
    Reply

    Am vazut pe strada,parca invaluit intr-un fum dens,un coșar care iesea din curtea de vizavi.Era un batranel negricios,cu tot arsenalul pentru curatat cosuri,m-am speriat de moarte!Era parca venit din alta lume,cu fata sinistra,palarie neagra si plin de cenusa stravezie……Atunci a fost prima mea intalnire cu spaima..spaima de coșari.

  32. Andreea
    Reply

    …eram chiar eu, zambind la mine cu un ranjet diavolesc si ochi luciosi. Simteam cum pielea mi se face ca de gaina iar picioarele imi erau intepenite. Baietelul identic cu mine se apropia cu pasi repezi. Imi dadeam seama ca dintii lui erau mult prea alb si dizgratiosi. In frunte, ii cresteau doua coarne, le desluseam acum foarte bine, atat de aproape era de mine ca puteam sa intind mana si sa il ating.
    In mintea mea de copil, am inceput sa imi recapitulez toate basmele pe care le stiam, cautand un raspuns pentru creatura de langa mine. Trebuia sa aiba forte supranaturale si trebuia sa fie de partea raului, ca doar avea coarne. Atunci, mi-am adus aminte de povestile bunicii de la tara, care mi-a spus sa nu ma uit niciodata noapte cu o lumanare aprinsa in oglinda, pentru ca o sa ma vad cu coarne. Se pare, ca fortele intunecate au decis ca trebuie sa fiu pedepsit pentru neascultarea si incalcarea unei reguli stravechi, ca aceea pe care mi-o spusese bunica.
    Mintea mea de copil se resemnase ca voi fi luat de acea creatura, care semana atat de bine cu mine. Ma gandeam la ce o sa spuna mama, tata sau prietenii din bloc. Ma gandeam la educatoarea mea de la gradinita care niciodata nu ma placuse. Acum, o sa ii para rau ca am disparut. Toata lumea o sa ma caute si o sa imi duca dorul. Bunica era ultima mea speranta ca cineva sa isi dea seama unde sunt.
    Nu m-as fi gandit niciodata ca aceea creatura urma sa imi salveze viata si nu numai o singura data.

  33. Tina S
    Reply

    Cred ca a vazut un dulau, mare, cu blana lunga si neingrijita care alerga chiar spre el

  34. Andra
    Reply

    Eu cred că micul Gabriel Liiceanu a putut vedea orice…Orice lucru simplu pentru noi, dar atât de complicat şi înspăimântător pentru el, pentru un pui de om ce este dornic de la o vârstă atât de fragedă să cunoască…noul!
    Aşadar…foşnetul puternic al unei grămezi de frunze de toamnă pe care sar copii de toate vârstele; simplul gest al unei bătrâne de a săruta poza persoane dragi de mult pierdute, cu faţa ei plină de mici şanţuri create de sute..chiar zeci de lacrimi ce-i curgeau pe obrazul îngheţat; o pisică neagră ce i-a tăiat calea tocmai când vroia să înainteze…sau…pur şi simplu un om fără adăpost, al străzilor ce veşnic sunt pustii şi reci, dar pentru cei ca el sunt ”casă”…, toate acestea sunt posibile traume pentru un biet copil cu nume simplu..Gabriel…

  35. Mioara Timofte
    Reply

    Urletul porni din adancul sufletului meu de copil ingrozit, care facea pentru prima oara cunostinta cu necunoscutul. Pentru prima oara singur, neprotejat de afectiunea mamei care nu ma scapa niciodata din ochi, sau de puterea tatalui care, mi se parea mie, putea tine piept oricaror primejdii. Necunoscut care ma inspaimanta, prindea din ce in ce mai clar contur. De mine se apropia o aratare monstruoasa, sau cel putin asa o vedeam eu, dupa ce auzisem povestile mamei si ale bunicii. In jurul aratarii, un costum care parea cu doua marimi mai mari, plutea creand si mai puternic senzatia ca naluca urma sa ma devoreze. Venea, venea catre mine, ingustand din ce in ce mai mult universul liber pe care speram sa il explorez. Cand a ajuns in fata mea am amutit, asteptand ca monstruozitatea sa ma inghita…In schimb s-a aplecat si abia atunci am vazut un chip senin, a intins mana si aproape ca a soptit:
    – Dumneata, domnule, trebuie sa fii Gabriel! Ma bucur sa te cunosc, eu sunt Constantin Noica!
    Astfel a fost intalnirea mea cu necunoscutul pe care, inca, il explorez!

  36. roxiadina
    Reply

    Am văzut-o pe mama, întinsă pe asfalt, și nu puteam să îmi dau seama ce se întâmplă. M-am apropiat încet, parcă vrând să amân momentul, și am observat-o uitându-se la mine, sau mai degrabă prin mine, căci avea ochii desprinși de realitate. M-am uitat speriat în jurul meu, crezând că cineva este pus pe șotii. Nu înțelegeam prea multe la vârsta aceea, dar cert e că mi-am dat seama că ceva nu este în regulă.

    Mulțumim frumos pentru concurs și baftă tuturor!

  37. anca9505
    Reply

    La 4 anisori imaginatia unui copilas poate zburda nestingherita fara sa o poti stapani. Tind sa cred ca odata ce a iesit pentru prima data in explorarea taramului invecinat casei sale e posibil sa se fi speriat poate chiar de umbra lui, de un vecin, un simplu calator sau un om al strazii, sau de ce nu de vreun animal care i-a iesit in cale.

  38. Laura Georgiana
    Reply

    Era o zi de toamna rece, cu cer innorat si asfalt umed care parca prevestea spaima si “pericolul” pe care tanarul Gabriel Liiceanu.urma sa le traiasca.
    La colt cu strada Dr. Poloni, privind de-a lungul ei, observa cum, un cortegiu funerar se indrepta incet spre el.
    Totul parea prea mare si inspaimantator, insa curiozitatea il tintuise pret de cateva momente in loc.
    Spaima ii facea inima sa bata cu putere si imediat dupa, un urlet de copil se auzi.

  39. candrea nadia alina
    Reply

    Eu cred ca vazuse un caine ori o haita de caini, care l-au si “fixat” instantaneu si s-au aruncat sa il sfartece.
    Interesanta cartea, cred, nu am mai citit nimic de acest autor, din pacate.

  40. Ciupercă Aliona
    Reply

    Intr-o după amează de toamnă eşind în stradă ş-ia aruncat ochii şi-a văzut stoluri de păsări călătoare.Ele s-au oprit pentru un scurt popas in pomii ingălbeniţi,s-au odihnit puţin ,unde au inceput un ciripit neintrerupt.Făcind o zarvă mare ,mare care la facut pe tinăr să urle.Apoi s-au ridicat cu toatele, şi s-au inălţat în ceruri.

  41. Corryna
    Reply

    Nu am citit cartea ” Întâlnire cu un necunoscut” , dar din fragmentul prezentat as putea sa spun ca spaima copilului a fost provocata de părăsirea locului cunoscut și descoperirea unui Univers nou, străin, ” necunoscut”. Cele mai mari spaime ale unui copil mic sunt interacțiunea cu lumea necunoscuta, locuri și peisaje noi, altele decât cele cu care este el obisnuit.

  42. Margaritescu Cristina
    Reply

    A vazut cat de mare poate fi lumea din jurul lui si cate urma sa descopere….

  43. Anda Cristina
    Reply

    Cred ca spaima baiatului a fost deoarece a vazut in fata lui o batrana care facea plaja in curte, fiind destul de ciudat sa vezi o batrana in costum de baie. P.S. comentariul, bineînteles este inventat. Sunt curioasa sa vad ce se intampla cu adevarat, si sa balansez raspunsul meu cu cel adevarat. 😀 Sa speram ca acest comentariu va fi cu noroc 🙂

  44. MADALINA☆♡
    Reply

    Baiatul cel mic de patru ani a vazut un mostru cu puteri supranaturale , el putea sa sa vorbeasca in 999 de limbi straine , imi placea matematica si mai mult ii placea biologia , baiatul cu ”mostrul” acela au discutat . Avea un nume foarte ciudat ,,Mârtăneći Favorique – Batïešeř” provenit din limba Greco – americana .Mârtăneći ii povestea băiatul cum s-a nascut despre mama lui . Pana la urma au devenit cei mai buni prieteni si Mârtăneći mergea din nou la scoala cu noul lui prieten .

  45. Saileanu Florentina Isabela
    Reply

    Era un coleg de gradinita care il batea de cate ori il intanlea in afara gradinitei ,avea frati si surori mai mari ,avea tare pica pe el ca la gradinita el si prietenii lui luau intotdeauna jucariile cele mai frumoase .Inepu sa urle ca sa se sesizeze vreun adult sa il scape din acea situatie .:)

  46. Andreea Marilena
    Reply

    Fiind toamnă, vremea este cât se poate de schimbătoare, într-un timp foarte scurt a început o furtună, norii negrii s-au adunat de-asupra străzii unde,micuţul Gabriel, ieşise entuziasmat. Vântul bătea cu putere, oamenii de pe stradă măreau pasul pentru a ajunge cât mai repede la destinaţie, dar doi dintre acesţia, mai exact o femeie cu un copil de mână, au fost victimele unui accident, o creangă mare de nuc cade peste aceştia. Vâzând toate acestea ,Gabriel fiind martor, s-a speriat şi a început să urle, teamă îl învăluie. Femeia a fost rănită grav, copilul ei nu a păţit mai nimic, pentru că îl protejaze, reacţionând ca orice mamă când puiul este în pericol. In mintea micului Gabriel de 4 ani, se formase o imagine, aceea că putea fi el în locul victimelor dacă înainta încă puţin pe acea stradă, neavând cine să il protejeze.

  47. Cristian-Adrian
    Reply

    Sa speriat de ceva care era nou pentru el. O creatură, poate o bataie violenta dintre doua persoane sau chiar moartea cuiva…….

  48. Stefania
    Reply

    Uitandu-se de-a lungul strazii, a vazut dintr-o data toamna cum cucerea fiecare metru de strada, cu bratele intinse aruncand frunze aramii, aducand cu ea vantul si ploaia. Impresionat si speriat in acelasi timp, a fugit in casa, sperand ca aceasta nu l-a zarit.

  49. Radu C
    Reply

    Am vazut cruzimea umana in forma ei absoluta: o confruntare asimetrica intre un caine neajutorat, subnutrit si incremenit de spaima si un grup de animale cu chip uman – 3 barbati zgomotosi, cu infatisare neanderthaliana, echipati cu instrumente metalice lungi si ascutite. Datoria ‘sfanta’ a acestor angajati ai administratiei locale era aceea de a curata urbea de monstruoasele patrupede fara stapan care zi de zi pun in pericol siguranta batranilor neputiciosi, a femeilor singure, a copiilor care isi parasesc caminul neinsotiti… Ochii acelui biet animal pareau doua ferestre spre o mare agitata, cu valuri inalte si rafale distrugatoare. Constientizandu-si propriul sfarsit, cu un ultim gest isi implora parca atacatorii sa-l crute. Insa mila era un sentiment cu totul strain acelor bestii care strapungand cainele cu sulitele lucioase au inceput sa rada inspirati de maretia ispravei lor. Inca unul pe ziua de azi. Asadar, 7 in total. Plin de satisfactie, cel mai in varsta dintre cei trei lua corpul neinsufletit al cainelui si il arunca in remorca autoutilitarei prafuite, peste cadavrele altor 6 caini. Apoi stergandu-si instrumentele de lucru de sange, le-au depozitat cu grija langa cele sapte trofee, privind cu bagare de seama imprejurimile pentru a se asigura ca intr-adevar nici o vietuitoare nedorita nu mai bantuia trotuarele fierbinti.

    Eram singurul martor al acestei scene ingrozitoare. Observandu-mi chipul albit de spaima, acel ‘vanator’ in varsta imi adresa un zambet sec apoi se urca la volanul autoutilitarei demarand grabit. In urma lor … praful. Si o tacere adanca in care inca se mai puteau auzi bataile inimii acelui caine neajutorat implorand iertare.

  50. iuliavictorita
    Reply

    Privind in celalalt capat al strazii, tanarul a vazut sufletul unui barbat care trecea grabit spre casa. S-a speriat ingrozitor si a inlemnit: a vazut durere, tristete, ura, deznadejde, neputinta, luptandu-se toate cot la cot cu iubirea, speranta, fericirea. Si in acel moment, uitandu-se mai atent, si-a dat seama ca omul nu mai avea nicio sansa. Era clar ca prima tabara castiga. A inceput sa tipe si a fugit, a fugit atat de tare, sperand ca niciodata acele trairi sa nu il ajunga, sa nu i se cuibareasca in suflet si sa il distruga.

  51. Sebastian
    Reply

    Priveliştea înspăimântătoare consta dintr-un grup de păsări care fuseseră loviţi de o maşină şi zăceau pe trotuar, cu tot cu seara ce se lăsa întunecată pe strada necunoscută până atunci.

  52. Ema
    Reply

    Intrand pe acea strada, a zarit un intreg echipaj al armatei (doar locuia in Cotroceni, era foarte posibil). In prima faza, a inmarmurit de teama si admiratie in acelasi timp, pentru ca nu vazuse niciodata militari pe strada. Apoi, cand i-a vazut apropiindu-se, seriosi si cu imensele arme la brat, s-a speriat si a inceput sa tipe. Auzise ca atunci cand vin armate mari, inseamna razboi, si pentru el a aparut dintr-o data teama ca un razboi a inceput.

    • GoodRead.ro GoodRead.ro
      Reply

      Mioara, și a ta a fost deosebită. Chiar am avut o mare provocare în a alege câștigătorul de data aceasta 🙂 Felicitări pentru stilul în care scrii. Ar trebui să o faci mai des și poate chiar să îți deschizi un blog 🙂

  53. Mioara Timofte
    Reply

    Multumesc, GoodRead.ro, pentru apreciere! Abia acum am vazut comentariul! Anul trecut, pe data de 3 octombrie, am publicat prima mea carte, de fapt o colaborare! Un roman epistolar semnat de poetul George Irava – personajul masculin – si eu – personajul feminin! Lucrez acum la un roman inspirat din realitate…Am un blog dar pe care nu am scris nimic…Voi scrie…promit…Iti multumesc din nou! Cu bine!

Iubim comentariile tale :)