Interviu cu Alex Andronic, autorul cărții “#Confuz”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Alex Andronic: Am făcut o pauză destul de lungă după ce am citit întrebarea, în căutarea unui răspuns satisfăcător pentru cititori şi totodată pentru mine. Deşi, la prima vedere, întrebarea e una simplă şi oricare dintre noi ar începe să înşire câteva cuvinte despre ce a studiat, ce hobby-uri are şi unde lucrează, eu am sfârşit în adâncul întrebării, mai departe de banalităţile cotidiene.
În primul rând, aş începe să spun că nu mulţi au avut ocazia să mă cunoască, şi chiar şi-atunci când au crezut c-o fac, au fost departe de realitate. N-avem cum să ne cunoaştem, ne schimbăm de la o zi al alta, facem lucruri doar pentru noi de care n-ar şti nimeni niciodată, în schimb sunt lucruri pe care le ştim despre oameni, aşa cum am zis mai sus, banalităţile cotidiene din viaţa de zi cu zi.
Scurt pe doi, o descriere aproape robotică: eu sunt Alex, am 23 ani, locuiesc de 8 ani de zile în Danemarca, am schimbat diverse job-uri de-a lungul timpului pentru că sunt genul de om care ştie că poate face orice şi în momentul în care nu mai e fericit cu ceea ce face, pleacă, indiferent de consecinţe.
Mai nou sunt numit scriitor, ceea ce pe deoparte mă bucură, pe de alta mă sperie.
Sunt deseori catalogat ca fiind inadaptat, pentru că refuz să fac ceea ce e normal şi sănătos pentru societate şi mă încăpăţânez să fac ce simt. Da, culmea, cică noi, ăştia, care vrem să trăim pentru noi, suntem inadaptaţi. Ciudat, huh?

E.I. Cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

A.A. Ca orice alt lucru care a făcut sau face parte din viaţa mea, pasiunea pentru scris a apărut brusc, spontan, exact atunci când am avut nevoie de ea. E drept, am avut o perioadă în copilărie când scriam poezii, mediocre, e drept, dar erau poezii şi asta simţeam atunci, aşa că asta am făcut. La mulţi ani distanţă, după ce nu mai scrisesem absolut nimic de bunăvoie, ci doar lucruri relevante pentru şcoală, am redescoperit scrisul într-o cu totul altă formă. A venit fără să-l caut, fără să mă strădui vreo secundă să fac asta, ci pur şi simplu s-a întâmplat.

A venit să-mi dea o mână de ajutor în a descoperi cine sunt, ce vreau, cum vreau să trăiesc şi să-mi fie terapie pentru a mă accepta aşa cum sunt. N-a venit nici mai devreme, nici mai târziu, ci exact în momentul în care a fost nevoie de el. De aici şi „nesiguranţa” pe care o am atunci când sunt întrebat dacă mai am de gând să scriu. În momentul ăsta, da, încă pot şi fac asta, pentru că aşa simt. Dar, e posibil ca atunci când n-o să mai am nevoie, să dispară la fel de brusc cum a apărut. Oricât de trist ar suna asta.

E.I. Care a fost prima carte pe care ai citit-o?

A.A. Mi-e foarte greu să-mi amintesc, un lucru pe care am omis să-l spun la început despre mine, e faptul că memoria mea e foarte scurtă şi dacă nu e vorba de un lucru sau eveniment care m-a marcat într-un fel sau altul, e foarte probabil să nu mi-l amintesc. Asta mă face să cred că prima carte pe care am citit-o n-a fost prea interesantă, o fi fost ceva legat de şcoală, habar nu am.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

A.A. Absolut deloc, nicio carte nu m-a făcut să vreau să scriu şi eu una. La fel cum spuneam mai devreme, scrisul a venit pentru că am avut nevoie de el. Iar inspiraţia vine din trăiri de zi cu zi, din oameni şi lucrurile aparent banale pe care nu toţi le observă când trec pe stradă, de exemplu.

E.I. Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

A.A. Ştii cum e asta, e ca şi cum m-ai întreba care e diferenţa dintre mine şi oricare alt bărbat. Tot. Suntem diferiţi ca oameni, chiar şi la job ne facem treaba diferit de ceilalţi colegi, sunt puţine cazurile în care doi oameni acţionează în acelaşi fel.
La început mi-era teamă să scriu, crezând că există riscul să zic acelaşi lucru pe care l-a zis un alt autor într-o carte de-ale lui. Încă există riscul ăsta, doar că nu-l mai privesc ca pe un risc. E foarte probabil să spun acelaşi lucru pe care l-a spus un altul înaintea mea, doar că eu îl voi spune diferit, l-am trăit şi-l relatez diferit. Sunt atâtea poezii despre dragoste, de exemplu, dar n-am întâlnit vreuna să fie la fel, pentru că fiecare o trăieşte diferit.

Stilul meu de scris e categoric unul nonconformist, nu joc după reguli tocmai pe principiul „arta e libertate”, astfel că din momentul în care voi începe să ţin cont de reguli, nu mai fac artă, fac cu totul altceva, ceva ce nu-mi doresc. Scrisul e o formă de exprimare, iar dacă o practici şi nu te exprimă pe tine şi ceea ce eşti tu, dispare nuanţa asta, primordială, dacă mă-ntrebi pe mine.

E.I. Ce reprezintă “#Confuz” pentru tine ca scriitor?

A.A. Curajul de a face ceea ce simt, dovada că pot să duc un lucru până la capăt, exemplul că am reuşit să mă accept pe mine şi să nu-mi pese de ce spun ceilalţi despre mine. Confuz a fost primul pas, debutul, rămâne acolo să-mi amintească faptul c-am început ceva şi să-mi fie grad de comparaţie cu ceea ce voi face pe viitor ca scriitor. Se spune că singurul om cu care e recomandat să te compari, e omul care ai fost ieri. Asta e #confuz. Scriitorul care am fost ieri. Mâine, sper şi lucrez pentru a fi unul mai bun.

E.I. Ce mesaj dorești să transmiți prin această carte?

A.A. Nu ştiu dacă e strict vorba despre ce mesaj vreau eu să transmit, ci despre ce reuşesc oamenii să înţeleagă din tot ce-am scris. Oricât ne-am strădui(deşi e bine să vină natural), oamenii vor înţelege lucrurile din propria perspectivă. Îţi iei viaţa sau, mă rog, anumite aspecte ale vieţii tale şi le aşterni pe hârtie, apoi le dai oamenilor să citească. E un fel de a spune: eu aşa am trăit! Şi-i laşi să înţeleagă ce vor, ce pot, cum pot, s-o trăiască prin propriul lor sistem de valori şi să tragă singuri linie la final. Dacă-ţi mai şi spun concluzia, e minunat. A propos, asta îmi place la nebunie când eşti un scriitor contemporan. Oamenii au posibilitatea să vină să-ţi spună cum au trăit ce le-ai dat să trăiască. E demenţial.

E.I. Poți să ne spui în trei cuvinte cum este viața unui om care a publicat o carte?

A.A. Cu nimic diferită faţă de viaţa unui om care nu a publicat o carte dar a făcut orice altceva, un lucru pe care şi l-a dorit să-l facă.
Evident, atunci când oferi oamenilor, e imposibil să nu ai satisfacţii şi din asta. Să te recunoască pe stradă sau în metrou, să-ţi spună că ţi-au citit cartea şi le-a plăcut, să te trezeşti cu mesaje de genul „sper că vei continua să scrii, mi-a plăcut la nebunie!” ş.a.m.d.
Să oferi ceva oamenilor e minunat, pentru că vor simţi să-ţi ofere ceva înapoi. Un cuvânt, o strângere de mână, un compliment, orice. It gives us hope!
Ah, ai spus trei cuvinte. O să spun doar unul: magic 😊

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

A.A. Cititorii mă pot găsi pe facebook, pe profilul personal sau pe pagina de autor „Alex Andronic – blog”, pe pagina cărţii „confuz” şi în curând pe www.alexandronic.ro, site-ul care momentan este în redecorare, ca să-i spun aşa. Cărţile se găsesc pe site-ul editurii www.hergbenet.ro şi-n librăriile online şi fizice partenere (Cărtureşti, Libris, Humanitas, Elefant).

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

A.A.  O să vreau să-i felicit pentru că citesc, să le mulţumesc pentru asta şi să-i încurajez să caute în continuare viaţă în cărţi, căci doar aşa avem ocazia să trăim mai multe, nu-i aşa?

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)