Interviu cu Nataşa Alina Culea – lansarea cărții ”Lupii Trecutului”

O fire deschisă, sociabilă şi cu o poftă de viaţă uriaşă, vorbim despre Nataşa Alina Culea. Scriitoare româncă, locuieşte în prezent în Sofia, Bulgaria şi este autoarea celor două romane Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul şi Marat. Iubirea are spini. Urmează să descoperim câteva lucruri despre romanul aflat pe picior de lansare, Lupii trecutului. Sofia.

Am cunoscut-o acum o săptămână — doar câteva vorbe schimbate şi un sentiment care-mi spunea „O cunosc de-o viaţă!”. Cu siguranţă că după acest interviu îmi veţi da dreptate, ajungând la aceeaşi concluzie.

 

Bună Nataşa! Scopul meu este acela de a afla cât mai multe lucruri despre noul roman, nu înainte de a ne spune câteva vorbe despre tine.

Ah… pe cât de ușor îmi este să vorbesc despre noul roman, pe atât de incomod îmi este să vorbesc despre mine. Înainte de a spune cine sunt, voi spune ce am, nu asta facem cu toții?! Am 35 de ani, am publicat două cărți (în luna iunie va fi publicată și a treia carte) și vreau să las o lume cu o idee mai bună în urma mea. Vreau ca romanele mele să vindece, să provoace, să dezorienteze, să cuprindă tot ceea ce am învăţat până acum şi merită să fie transmis mai departe. Cineva m-a întrebat zilele acestea:

— De ce publici o carte care se anunță deja controversată?

Răspunsul meu a fost:

— Pentru că dacă intenționam să scriu ceva care n-ar aduce nimic nou, care n-ar deranja pe nimeni, aș fi scris o carte de bucate.

13081692_1082750251745316_48415622_n

Revenind la cartea ce urmează a fi lansată, cum s-a născut?

Precum Martin Luther King, voi spune „Am avut un vis”. M-am trezit dintr-un vis mai neobişnuit, la ora 4 a.m. Acel vis (viziune) a fost punctul de plecare al romanului, iar eu am țesut broderia în jurul lui.

Nu scriu având un plan, nu scriu despre ceea ce se cere pe piața actuală de carte, scriu exclusiv ceea ce simt. Vreau ca mesajul meu să ajungă nealterat la cei care vor să-l audă; nu privesc cititorii ca pe niște simpli consumatori de cărți, îi privesc ca pe niște potențiali prieteni, ei sunt familia mea extinsă. Un vis fascinant este un început extraordinar de roman, este ceva ce vrea să iasă la lumină prin mine şi îl prefer, oricând, unui plan de marketing bine realizat.

 

De ce titlul Lupii Trecutului. Sofia?

Pentru a atrage atenția oamenilor asupra importanței pe care o are trecutul. Dacă vom compara viaţa unui om cu o casă, trecutul reprezentând temelia, în cazul în care aceasta este şubredă, toată casa se poate prăbuși oricând. Sigur că mă influențează și faptul că, la rândul meu, am fost pacienta unui psihanalist din București. Chiar și trecutul care pare inofensiv, văzut de la distanță, poate ascunde lupi înfometați după atenția și după vindecarea noastră. Povestea romanului are câteva alegorii în spatele cortinei — vă voi lăsa pe voi să descoperiți care sunt ele.

„În splendidă solitudine, lupul își urmează doar propriile reguli, el este metafora vie a minții detașate de spiritului de grup, un simbolul arhetipal al libertății, al nesupunerii, al autenticității, dar și al umbrei. Calea lupului este chiar calea către aflarea menirii personale, un drum anevoios prin întunecimi sălbatice și nopți reci, până când tot ceea ce ți-a mai rămas ești chiar tu”  — fragment din carte.

 

Personajele din romanele anterioare îţi poartă numele. Te identifici şi în noul roman?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

Sigur că da, chiar dacă nu-mi poartă numele, toate personajele sunt pygmalionii mei. Două personaje sunt inspirate din viața reală: Sofia și Carol. Sofia este şi o aluzie la orașul în care locuiesc acum, dar și un nume care m-a inspirat pentru personajul feminin principal, o tânără de origine rromă, nonconformistă și foarte senzuală.

 

Care este citatul/paragraful din carte care îţi vine acum în minte?

”Ți-ai pus palma pe brațul meu și m-ai oprit, iar rănile mele au căzut toate și s-au împrăștiat din Urali și până-n rădăcinile de ayahuască și de mangrove ale Amazonului. Am vrut să-mi iau rănile înapoi — mă obișnuisem cu ele și ele se obișnuiseră la sânul meu, dar vântul îmi zădărnicea eforturile și privirea ta mă țintuia locului. Mă vedeai așa cum sunt? Cu frunze-n păr, cu degete murdare de visuri? Și cât de multe aveam să-ți povestesc!

Nu mai număram răni, număram bătăile inimii tale” — fragment din carte.

 

Care au fost cele mai mari provocări ale tale în scrierea şi publicarea acestui roman?

Cel mai greu este să mă opresc din scris. Un roman nu se termină niciodată, vei dori să schimbi ceva la el ori de câte ori îl citești. Mereu îți vei spune: — Putea fi mai bine, la naiba!

Acest roman a venit şi cu schimbări. A fost suficient să fac public pe site-ul meu câteva pagini din manuscris și-au şi apărut ofertele de la edituri. Am ales editura Librex până la urmă, îmi place ceea ce au realizat până acum. În curând vor fi reeditate și primele cărți (la aceeași editură), abia aștept să le văd noile haine.

 

Sursele de inspiraţie sunt multiple, fiind baza unei creaţii. Ce anume te inspiră pe tine?

Totul mă inspiră. Până la urmă ăsta este scrisul, să vezi ceva magnific în același loc în care altul nu vede nimic sau nimic interesant; să poți descrie măiastru lucruri simple, să cauţi frumosul asemenea lui Arghezi: în bube şi mucegaiuri. Iubesc oamenii și mă fascinează toţi, îi observ cu acuratețe și, datorită lor, pot construi personaje complexe în romanele mele.

În Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul, după cum o dezvăluie chiar titlul romanului, sursele de inspiraţie au fost tipologiile de bărbaţi întâlniți, conflictele interioare şi, bineînţeles, psihanaliza.

Romanul Marat are potenţialul de a însufleți cititorii, de a-i sensibiliza, datorită temei abordate: iubirea romantică. Nevoia de romantism zace, de multe ori în stare latentă, în oameni. Este o nevoie neconştientizată. Marat este un nume masculin întâlnit pe teritoriul Rusiei, în fostele teritorii sovietice dar şi în unele ţări arabe. În carte, Marat este simbolul unui bărbat ideal.

În Lupii trecutului. Sofia, sursa de inspiraţie a fost trecutul şi implicaţiile trecutului asupra prezentului. În acest roman avem şi un personaj bisexual, Carol, un tip amuzant, boem şi copilăros. A fost o coincidenţă extraordinară pentru mine să văd că a apărut şi un film recent cu un personaj tot bisexual, cu acelaşi nume — mi-am dat seama încă o dată că sunt idei cărora le-a venit vremea să fie expuse. Altfel, vorbim despre căsnicie, adulter, iubire nebună şi chiar reîncarnare. Gata, mă opresc aici cu dezvăluirile!

 

Luna sau Soarele te ajută să scrii?

Scriu ziua, dar și noaptea. Noaptea scriu mai vibrant, dar cam haotic. Ceea ce scriu noaptea trebuie revizuit și corectat ziua. Soarele îmi dă claritate, luna îmi aruncă o rază de magnetism asupra poveştii.

 

Există o barieră între Nataşa Alina Culea şi scriitoarea Nataşa Alina Culea? Sunt două femei diferite?

Nicio barieră. Sunt în acord perfect cu ceea ce scriu, trăiesc aşa cum scriu şi scriu aşa cum trăiesc.

 

După experienţa celor trei romane, cum îți caracterizezi stilul de a scrie?

Nonconformist, imprevizibil, romantic și, nu în ultimul rând, curajos. Indiferent de romanul pe care-l alegeți, puteţi fi siguri că veţi avea şi o poveste de dragoste, altfel nu aş scrie, nu aş fi inspirată. Nu există nimic mai dezolant decât o lume fără dragoste.

13059567_1082752355078439_100587884_n

Unde se pot întâlni cu tine admiratorii, cititorii Goodread.ro şi iubitorii de lectură?

Virtual: pe site-ul și pe paginile mele de Facebook.

În viața reală: următoarea mea lansare de carte va fi pe 2 iulie în Chișinău. Mai sunt așteptată şi în alte orașe din România, dar încă nu am datele stabilite.

 

Mulţumesc frumos pentru timpul acordat! Asteptam cu nerăbdare lansarea romanului care îţi poartă semnătura.

Eu vă mulţumesc pentru că citiţi şi pentru că evoluaţi atât de frumos!

Revenim cu detalii legate de lansarea romanului “Lupii trecutului”. O puteţi întâlni pe Nataşa în următoarele locaţii:29, 30 iunie- BUCUREȘTI; 01-03 iulie- CHIȘINĂU; 04 iulie- PIATRA NEAMȚ- IAȘI; 05 iulie- BUCUREȘTI

 

Alte citate din romanul „Lupii trecutului. Sofia”:

Oare Carina ar suferi? Ar suferi, desigur, ea face totul ca la carte, va suferi așa cum trebuie și așa cum se așteaptă ceilalți. Sunt sigur că ipostaza de văduvă îndoliată ar prinde-o de minune, iar după un an sau doi, s-ar mărita cu vreun avocat sau cu un procuror, că doar nu s-ar căsători cu vreun crescător de prepelițe ori cu vreun iluzionist, nu ar fi stilul ei și pot spune orice la nervi despre Carina, dar stil are.

 

Și-am cunoscut o asemenea iubire,

de era să nu mai mor niciodată…

 

Își face loc, grațios, printre mesele ce ne despart, fixându-mă cu ochii ei penetranți, animați de o însuflețire neobișnuită. Mers fluid. Este îmbrăcată într-o rochie roșie ce dansează insinuant în urma ei. O coamă de păr sălbatic, negru ca păcura, nefiresc de lung. Seamănă cu un spirit al pădurii. Sunt victima acestei diane; aș urma-o oriunde dacă mi-ar mai zâmbi încă o dată.

 

— Ce-ai făcut, Fabiane, cu viața ta, ce-ai făcut cu slava pe care am sădit-o în voi?

— Doamne, mă întreb, să fii plictisitor este pe lista ta de păcate?

— Hmmm, stai să verific, mai uit, sunt mai bătrân ca timpul și, uneori, mai viclean ca iluzia lui. Fabian Adameșteanu, rubrica păcate…

— Sunt vinovat înaintea ta, îmi înșel soția și cred că iubesc pentru prima dată în viață! Este îngrozitor și, cu toate acestea, minunat!

— Ce verzi și uscate îndrugi acolo, fiule? Nimeni nu poate fi vinovat că iubește! N-ați învățat nimic până acum? Ahh! Am găsit! Să fii plictisitor se pedepsește cu trei canoane teribile! Da, teribile! Ia te uită, cine-o fi scris grozăviile astea aici? Vai, chiar eu, dar ce altceva este în afara mea?!

— Care sunt canoanele acestea, Doamne? Voi ispăși orice pedeapsă mi-ai da.

Un hohot de râs dumnezeiesc face Pământul să se cutremure. Își lovește pântecele de hazul Omului.

— Asta crezi că fac? Născocesc pedepse îndrăcite? Ha! Nu fi caraghios, fiule! De ce-aș face ceva atât de inutil, drept cine mă iei? Dacă aș putea să mă simt în vreun fel, altfel decât Dumnezeu, m-aș simți jignit! Sunteți atât de pricepuți în a vă flagela singuri, să vă mai pedepsesc și eu după o viață în care orbecăiți ca niște cârtițe și vă zvârcoliți ca râmele-n țărână? Voi, parte din mine, asta ați ales să faceți? Tu ce crezi, măi băiete, eu m-aș pedepsi singur, mi-aș da cu mâna stângă peste mâna dreaptă?

 

Carol se întoarce către mine și-mi spune cordial:

— Te miră, nu? S-a schimbat imediat, o adoră pe Elvira. Elvira este maică-mea, apropo.

Ea a avut ideea ca noi doi să locuim împreună, Sophie a fost cadoul de ziua mea, a scos-o maică-mea din eter. Este singurul lucru mișto pe care l-a făcut Elvira. Vezi tu, eu sunt buruiana familiei. Sophie, belle fille, este floarea ei prețioasă. Ce viață de căcat, nu?

— Sunt tot aici, Carol! îl avertizează Sofia. Nu este vina mea că insişti să-ți torturezi mama cu poveștile tale de amor nebun pe care, oricum, n-are nimeni chef să le audă!

— Ce pitbull mi-ai aruncat între ochi!… zice Carol cu ton de victimă, neîmpărtășit totuși de expresia feței. În fine, de-atunci, on est tous dans le même bain, continuă Carol către mine.

— Nu te mai plânge, Carol! Suntem o familie!

— Familie? Ce familie?! O detest pe Elvira!

— O familie disfuncțională, dar tot familie se cheamă!

 

Mă iartă atunci când eu nu o pot face și nu-mi cere niciodată nimic. Atitudinea ei îndârjită mă micșorează, frumoasa reprezentantă a unui popor nomad care-a înfruntat opresiuni de sute de ani, crescând dârzenie sub tălpile goale cu care-au bătut lumea în lung și-n lat. Țiganii, primii care au aflat că viața este un drum, și nu o destinație, căutătorii, păstrătorii tainelor cu izvoare păgâne; cântecul lor este cântecul libertății și-al chemării pământului.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. VeRo Nica
    Reply

    Un interviu frumos. Exact asa cum ne-a obișnuit deja Natașa. Abia aștept Lupii

Iubim comentariile tale :)