Interviu cu Șerban Andrei Mazilu, autorul cărții „Jocul necromanților”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Șerban Andrei Mazilu: Sunt genul de persoană care își urmează propriile reguli și nu-i prea pasă de convenții: m-am lansat în 2013 direct în S.U.A., cu un roman scris direct în engleză și publicat direct cu o editură, ocolind mai-tradiționalul gir dat de „criticii” autohtoni și căile „normale” prin care s-ar ajunge într-un asemenea punct. În 2015, alături de cea mai bună prietenă a mea, Andreea „Deea” Sterea, am înființat Crux Publishing – o editură la fel de atipică precum activitatea mea de până atunci – ca un răspuns la cerința publicului pentru o altfel de literatură și la cea a multor scriitori, anume de a publica cu o entitate profesionistă, care-și respectă, promovează și, mai ales, plătește autorii. Am debutat tot atunci cu primul român în limba maternă, Anotimpul pumnalelor, o carte ce a devenit un best seller al editurii și, dacă nu mă înșel, încă este cea mai bine vândută carte a noastră. Am tradus și publicat o poveste, alături de colegul și bunul meu prieten Oliviu Crâznic, pentru antologia Metamorfoze – un proiect de suflet al Deei – și am mai adăugat un roman la C.V., Jocul necromanților, la Gaudeamus 2016.

E.I. Când ți-ai dat seama că vrei sa fii scriitor?

Ș.A.M. Prin clasa a XII-a. Am avut o încercare de roman pe-atunci, dar știam că nu este suficient de bun pentru a-l oferi nimănui spre citire. Pe de altă parte, nu am simțit niciodată o dorință arzătoare de a deține un astfel de titlu sau… statut. Nu mi se pare ceva atât de ieșit din comun să scrii – suntem, la urma urmei, atât de mulți! Ceea ce-mi doresc, în schimb, de câțiva ani încoace, urmărind evoluția și activitatea și produsul scriitorilor excelenți pe care îi public, e să fiu un scriitor bun.

E.I. Ce ne poți spune despre cartea „Jocul necromanților”?

Ș.A.M. Mai mult decât ceea ce poți afla din recenzii și descrierile online? Hm, nu știu, poate că este diferită de Anotimp din punct de vedere stilistic – e mai „aerisită”, dar nu mai puțin complexă. De asemenea, așa cum a remarcat și Oliviu în prefață, și atmosfera se schimbă, decorul inspirând mai mult o epocă renascentistă decât una victoriană. A acoperit eventualele întrebări pe care cititorii și le-ar fi pus parcurgând primul roman, fără a sărăci dinamismul caracteristic scriiturii mele. Cei care s-au îndrăgostit de Aendo și Jessah și York îi vor regăsi schimbați – adaptați și maturi, dar într-un mod natural. Desigur, nici celelalte personaje din noua grilă nu cred că dezamăgesc, fiind interesante și originale, indiferent dacă luptă de partea răului sau a nu-atât-de-răului. Da, un lucru rămâne constant: în universul Voss nu există și nu va exista niciodată acel pur happy ending.

E.I. Scriitori sunt adesea asociați cu persoanele singuratice, există vreun adevăr în asta?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

Ș.A.M. Depinde la ce anume înseamna „singuratic” – dacă vorbim despre natura individului sau despre o alegere. Eu prefer să mă claustrez atunci când sunt implicat în procesul creației. Nu mai am nici puterea, nici răbdarea să planific (spre exemplu) un roman în compania altora, așa că prefer să mă retrag și să-mi construiesc proiectul în liniște. Altfel, mă simt foarte în largul meu în public, mai ales atunci când sunt înconjurat de oameni inteligenți. Îmi place să socializez, îmi place să cunosc persoane noi, deci nu m-aș descrie ca fiind un singuratic. Desigur, există zile în care, dacă aș putea, nu aș rosti nici măcar un cuvânt, dar bănuiesc că avem cu toții astfel de perioade. Cât despre restul scriitorilor… nu știu. N-aș putea vorbi în numele unui întreg segment de oameni, ale căror personalități sunt atât de diferite cât poveștile pe care le spun.

E.I. Dacă ai avea posibilitatea de a rescrie oricare dintre cărțile tale, pe care ai alege-o și de ce?

Ș.A.M. Crux – primul meu roman. Am realizat, după o lectură ulterioară, că există destul de multe scăpări, pe care editura le-a ignorat pur și simplu. Sunt mulți care îl laudă și-acum, dar eu îl consider un experiment doar pe jumătate reușit. Plănuiesc să mă ocup de el după 2018, când îmi va expira contractul cu editura americană, și nu doar să îl bibilesc așa cum merită, ci să îl public la noi, tot în engleză, dar (bineînțeles) cu parafa Crux Publishing.

E.I. Ai citit o carte care să te inspire să scrii?

Ș.A.M. Da. Nu să scriu ceva anume, ci doar să scriu. „Hotelul New Hampshire” de John Irving este una dintre cărțile mele preferate, deși n-are nimic în comun cu ceea ce produc eu. Iubesc literatura americană pentru că, prin autori precum Irving, evidențiază cel mai bine ce înseamnă scriitura și scriitorul modern. Exista ceva tragic și romantic în a face parte din categoria autorilor contemporani, dar în special ceva… hipnotic, care nu mi-a dat de ales decât să încerc să public.

E.I. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

Ș.A.M. Deea. Ea a fost agentul meu literar și a realizat lucruri de-a dreptul incredibile, ajungând să discute chiar cu adevărate personalități din industria de carte din America. Mi-a confirmat atunci că posedă nu doar o loialitate extremă, ci și o ambiție colosală, motiv pentru care nu am avut nici cea mai mică ezitare atunci când mi-a propus să fondăm Crux Publishing împreună. După doi ani de când suntem pe piața de carte, cred în continuare în ea și am cel mai mare respect pentru activitatea ei ca administrator al editurii.

E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?

Ș.A.M. Până anul trecut a fost doar o pasiune, dar după ce am promis că la Gaudeamus voi lansa al doilea roman, a devenit o corvoadă. Urăsc să scriu sub presiune și, recunosc, sunt de-a dreptul uimit că Jocul necromanților a fost un roman atât de bun – conform Deei și lui Oliviu. Am pornit scriind din pasiune, cu pasiune, și după cursa contratimp am hotărât că nu voi mai scrie niciodată condiționat de data lansării, de contract sau orice alt factor.

E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

Ș.A.M. Activitatea… pe Facebook. Șerban Andrei Mazilu – cu Ș, nu S, pentru că nu prea scriu pe pagina de autor – și pagina Crux Publishing. Pe cea din urmă, administrată cam tot timpul de Deea, sunt mereu link-uri către articole de pe site-ul nostru  sau alte blog-uri și pagini cu interviuri și prezentări de carte. Cărțile, normal, pot fi achiziționate pe site-ul nostru, pe Books-express.ro, Elefant.ro și Librarie.net, precum și la prietenii noștri de la Red Goblin (www.redgoblin.ro și în mazin), în Eminescu, Alexandria și alte librării.

E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii GoodRead.ro?

Ș.A.M. Da… Am primit, de mai multe ori și la intervale diferite, recenzii care, deși pozitive, nu au punctat întodeauna punctele forte ale cărților. În schimb, ca feedback din partea celor care le-au citit, au venit replici precum „interesantă / bună recenzia, dar cartea nu e pentru mine”. Pe scurt, oamenii au luat de bună o părere foarte subiectivă și unidimensională, refuzând să dea o șansă unei cărți care sunt sigur că i-ar fi surprins pozitiv. Deci rugămintea mea e simplă: căutați-mă, întrebați-mă, discutați cu mine despre orice! Vă pot lămuri mai bine personal despre orice carte Crux Publishing și, de asemenea, sunt dornic să aflu ce / despre ce v-ați dori să citiți. Vă doresc lecturi minunate!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)