Interviu Violeta Ieremie – Gramatica are suflet

Cine este Violeta Ieremie? Dar Violette Jérémie?

O tânără de doar 31 de ani care a scris o carte și are un blog, o tânără pasionată de lingvistică. Cartea se numește „Gramatica are suflet” și este despre… ați ghicit, gramatică! Ceea ce dă atâta bătaie de cap majorității oamenilor este exact pasiunea Violetei.

Ea ajută oamenii să vorbească și să scrie corect, redactează cărți, corectează site-uri și articole, susține ateliere de scriere creativă, ba chiar a inspirat și televiziunea Antena 3 să o dea drept exemplu în emisiunea Observator pentru toată activitatea ei de până acum.

10462638_715891648472485_6681869531867992451_n

Să o cunoaștem!

Spune-ne câte ceva despre tine, Violeta! De unde vine această pasiune? Te-a inspirat vreun profesor sau…?

Pasiunea pentru litere exista în mine încă de când eram în clasele primare şi citeam cărţi pe care, la acea vreme, nu le înţelegeam pe deplin, însă eu le citeam. Citeam tot ce îmi pica în mână, de la poveşti scurte până la romane de sute de pagini. În ceea ce priveşte gramatica, în şcoala generală, am avut cea mai „rea” profesoară din şcoală, însă acest lucru m-a ajutat mult.

Pe de altă parte, eu cred că te naşti cu o afinitate pentru un anumit domeniu. Pur şi simplu, îmi plăcea să analizez şi să fiu atentă la cuvinte. Era ceva din mine care se răsfrângea în exterior.

Ce ne poți spune despre cartea ta? Cât timp ți-a luat să o termini de scris? Care este scopul acesteia?

Ideea de a scrie cartea a venit după un an şi ceva după ce am început să scriu pe blog. Deja corespondam cu mulţi cititori şi strânsesem destul material cu fricile pe care le aveau oamenii în ceea ce priveşte felul în care aceştia se exprimau, cu greşelile cele mai frecvente care îi măcinau.

Mai mult făceam psihologie cu ei, încercând să le liniştesc teama de a scrie sau a vorbi, apoi, în două rânduri, le dădeam şi regula gramaticală.

Apoi, o cititoare româncă din Canada, într-o seară, m-a întrebat: „Dar tu când scrii o carte”? Iniţial, nu m-am gândit la acest fapt, deşi eu îi ajutam deja pe oameni să-şi scrie propriile cărţi, însă în mine a încolţit ideea că aş putea avea o carte care să-i ajute pe oameni să vorbească şi să scrie mai curat şi mai bine.

Având material strâns, mi-a luat câteva luni să o termin. Mai mult timp mi-a luat să o scriu, deoarece structura era deja făcută în mintea mea. Cartea a fost scrisă, iniţial, de mână, apoi la calculator.

În prima fază, am vrut să abordez subiectul greşelilor gramaticale într-un mod creativ şi uşor de înţeles, astfel încât cititorilor să le fie uşor să o citească şi să primească informaţia cu bucurie şi cu entuziasm.

Ce am vrut să fac a fost să aduc informaţiile încâlcite, cu termeni specifici lingvisticii din cărţile de gramatică de care toată lumea fuge, într-un plan mai apropiat de sufletul nostru, cu personaje care să întruchipeze mai multe tipare comportamentale pe care le-am observat de-a lungul timpului.

A fost, dacă vrei, o traducere a cărţilor de gramatică într-o manieră accesibilă. Povestea cadru înfăţişează parcursul emoţional al unui copil care pleacă cu un bagaj emoţional de neîncredere, ajungând la încredere totală în propriile forţe, autonom şi sigur pe el, reuşind cu uşurinţă să priceapă despre ce este vorba în gramatica limbii române.

Este poveste (emoţională) în poveste (lingvistică), cartea fiind împărţită în trei părţi: greşelile care se fac în scris, în vorbire şi semnele de punctuaţie pe care multă lume le neglijează, când, de fapt, acestea sunt foarte importante; sunt sarea şi piperul dintr-un text, având puterea să dea claritate şi o notă de eleganţă.

Un alt punct pe care am vrut să-l ating a fost acela de a aduce o anume conştientizare a felului în care ne exprimăm. Şi acest lucru are de-a face, mai ales, cu noi, ca persoane.

Cuvintele pe care le rostim sau pe care le scriem sunt oglinda noastră, sunt vibraţia noastră pe care o lansăm în lume.

Este vorba de atitudinea faţă de ce învăţăm. Aici e vorba de gramatică, însă, dacă citeşti povestea, aceasta se aplică în toate cazurile, pentru că mă refer la un fel de-a fi, de a gândi şi de a simţi.

Mai întâi, te conectezi la fiinţa din tine, eşti bine tu cu tine, apoi înveţi. Nu înveţi ca un robot, ci ca o fiinţă conştientă de ce-i în interiorul său.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

Ce te motivează să scrii?

Exersând foarte mult partea emoţională, acum fac legătura între scris şi emoţii. Îmi place să scriu când pot lega aceste două lucruri. Dacă sunt atentă în jur, orice mă poate motiva, de la propriile trăiri până la evenimente care să stârnească ceva în interiorul unui om.

Motivul principal se traduce printr-un impuls care pur şi simplu există în mine. E ca şi cum un pictor ia pensula în mână şi începe să picteze.

În cazul cărţii, am vrut să fac un fel de ghid care să-i ajute pe oameni să-şi dea seama că gramatica nu este acel lucru greu de înţeles predat la şcoală, memorarea unor verbe sau a unor reguli şi gata. Este o conexiune între sufletul nostru, ce simţim şi trăim, şi cuvintele pe care le folosim. Totul este interconectat dacă eşti atent şi prezent.

Şi, plecând de la această conexiune, aş vrea să subliniez faptul că există mai multe interpretări pentru un cuvânt. Aşadar, de multe ori, îi dau variante autorului şi îi las libertatea de a alege cum e mai bine pentru el. Interpretarea este felul omului de a fi conştient de el însuşi.

Care sunt cele mai frecvente greșeli ale unui autor?

Atunci când este în starea de flux, autorul nu-şi mai dă seama cum scrie, ci ideile îi vin mai repede decât poate acesta să le scrie. Şi, uneori, am de-a face cu cărţi în care mesajul nu este foarte clar, deoarece au fost scrise exact cum vorbeşte autorul. Or, exprimarea orală este puţin diferită de cea scrisă, unde o frază de un paragraf, fără semne de punctuaţie, este foarte greu de înţeles.

Aşadar, claritate.

Apoi, greşelile gramaticale frecvente pe care oamenii le fac. Din păcate, unele dintre acestea au devenit a doua natură a autorului. Acesta nu-şi mai dă seama că are anumite ticuri verbale pentru că, auzindu-le foarte des, au devenit o normalitate, ca, de exemplu, „ca şi”.

Dezacordurile sunt foarte des întâlnite. Repetiţiile. Frazele foarte lungi. Alternarea persoanelor, cititorul neştiind cui te adresezi (când tu, când voi, când eu etc.)

Dacă ar fi să alegi: gramatică sau literatură?

Gramatica.

Făcând liceul de filologie şi apoi Facultatea de Litere, am citit foarte mult. Asta era plăcerea mea. Îmi petreceam toate vacanţele la bunici la gura sobei citind cărţile pentru examene sau cele de care auzeam că sunt bune.

Însă, odată cu apariţia blogului Scriebine.ro, mi-am dat seama că gramatica mă provoacă mai mult. Mă ajută să-mi aduc creativitatea la lumină, să găsesc noi şi noi modalităţi de a le explica oamenilor, într-un limbaj cât mai simplu, ce se află dincolo de un text scris. Cum trebuie să gândeşti. De ce se scrie într-un anumit fel.

Gramatica este ca un fel de puzzle, unde ai toate piesele împrăştiate, iar tu acum trebuie să faci imaginea de ansamblu. Şi iei piesă cu piesă, vezi dacă acestea se potrivesc, îţi faci propria imagine din cuvintele pe care le ai la îndemână.

Dacă gramatica ar fi explicată într-un alt mod, oamenii ar afla că e fascinant ce se întâmplă în spatele „cortinei”. Cum cuvintele au propria personalitate, cum le dăm propria interpretare, reflectându-ne pe noi, de fapt. Din acest motiv, mă interesează să aduc la lumină conştientizarea. Astfel, am începe să gândim singuri şi nu am mai fi pe pilot automat.

Comunicarea ar fi mai bună şi nu am mai reacţiona automat, pentru că în mintea noastră ar încolţi ideea: ce înseamnă cuvântul ăsta pentru mine, pentru cei din jur? Ce înseamnă pentru mine „rău” pentru celălalt este, poate, bun.

Gramatica, pentru mine, înseamnă şi creativitate (felul cum potriveşti cuvintele), şi partea raţională. Iar acest lucru eu îl experimentez de fiecare dată când corectez ceva – trec de la corectitudine la sensul cuvintelor, mesaj, claritate.

Ce planuri de viitor ai?

În acest moment, mi-am retipărit cartea „Gramatica are suflet”, pentru că au rămas persoane care nu au reuşit să o aibă, deoarece s-a terminat tirajul. Îmi doresc să ajungă la cât mai multe persoane.

Apoi, vreau să fiu un ghid pentru persoanele care vor să scrie, însă au nevoie de cineva care să le însoţească pe drum. A scrie, pentru mine, înseamnă o călătorie emoţională interioară. Şi puţini au curajul de a se expune atât de mult din cauza programării sociale şi a fricilor.

Apoi, mi-aş dori să lucrez cu copiii. Ei au o imaginaţie foarte bogată care ar fi bine să fie pusă în valoare. Ar deveni conştienţi de mici şi ar reuşi cu uşurinţă să exprime ce este în interiorul lor.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Îmi încep ziua conectându-mă cu sufletul meu. În acest fel, intru în starea de flux. Dacă eu sunt bine cu mine, toate lucrurile merg bine.

Am grijă să-mi umplu rezervorul cu iubire, frumos şi tot ce-mi trebuie pentru o zi de lucru. Aşa cum face un meşter: îşi pregăteşte uneltele. Dacă rezervoarele mele sunt goale, acea zi este… întunecată, deşi afară e soare, şi nu pot face nimic.

După cum ai observat, este foarte importantă conectarea, starea de bine de care fiecare este responsabil. Doar din starea aceasta pot crea, corecta, scrie.

Apoi, încep lucrul propriu-zis. În ultima vreme, am rezervat mult timp retipăririi cărţii, promovării acesteia.

Corectarea unor cărţi este printre preferatele mele, mă rup de lumea înconjurătoare şi intru în lumea poveştii autorului.

Spre seară, îmi iau timp pentru cei dragi.

În general, viaţa mea reprezintă o învăţare continuă şi observare.

Ce alte pasiuni mai ai?

Îmi plac plimbările în natură, să mă întâlnesc cu prietenii şi să mă joc.

Ce le transmiți viitorilor cumpărători ai cărții tale? Știu că ți s-a epuizat stocul foarte rapid.

E adevărat, stocul se termină repede din momentul în care anunţ că este din nou disponibilă cartea. Se duce vestea din vorbă în vorbă. Ce mă bucură pe mine e faptul că această carte este citită atât de adulţi, cât şi de copii. Părinţii cumpără cartea pentru copiii lor, însă ajung să o citească şi ei.

Un alt lucru surprinzător pentru mine este momentul când persoane care au citit foarte puţin, atunci când răsfoiesc puţin cartea mea, încep să o citească cu plăcere şi pierd noţiunea timpului. Spun că se identifică mult cu personajele poveştii.

Mesajul meu către viitorii cititori ai cărţii este următorul: gramatica este uşoară dacă  ţi-o explică cineva cu blândeţe.

Respingerea de care a avut parte în ultimii ani m-a ambiţionat pe mine să caut noi modalităţi prietenoase prin care să o explic. Dacă iei câte un element pe zi, azi un cuvânt, mâine o virgulă, nici nu-ţi dai seama când înveţi.

Starea din care îţi propui să citeşti şi să înveţi este importantă. Atitudinea faţă de ea contează mult. Dacă o tratezi ca pe un prieten, îţi va rămâne fidelă toată viaţa.

Citirea cărţii îţi va forma un fel de-a fi, nu doar memorarea unor reguli care se găsesc în toate cărţile de gramatică.

Unde te găsim?sv-3

Pe blogul scriebine.ro, pe adresa de e-mail: vieremie@gmail.com, pe pagina de facebook ScrieBine şi pe profilul personal Facebook/VioletaIeremie.

Mulţumesc mult pentru ocazia de a-mi expune gândurile!

Cu drag,

Vio

 

Website Comments

Iubim comentariile tale :)