Laura Baban, domnul Tic și alte iubiri de prin lume


11147009_10205888932556535_1716724045918099267_nDespre Laura Baban ai zice că s-a desprins din paginile unei povești, atunci când nimeni nu era atent. A coborât ușor din pagină, curioasă de ce este dincolo de coperțile cărții și a pornit într-o aventură. Iar pe drum a dat de un Andrei și-un Tic cu care a colindat drumuri în lung și-n lat. Apoi, s-a întors cu sufletul plin de emoția lucrurilor noi și-a început să aștearnă în căsuța de pe Facebook întreaga sagă, chiar în timp ce aceasta se desfășura. Și nu s-a oprit până nu și-a spus toate pățaniile cu râsete, plimbări pe bicicletă și pietre de ros pentru cel mai plimbat cățel, domnul TIC.

Mulți ar spune că ea a scris povestea, însă se înșeală, pentru că Laura Baban este însăși povestea. Una în două volume.

După aproximativ un an ai reușit să publici ce-a de a doua carte. Cum a fost acest drum pentru tine?

Ca toate drumurile noastre pe două roți: pornim cu greu, facem mofturi, nu ne pregătim destule sandvișuri, dar într-un final ne urnim. Iar pe drum devine frumos și aventuros! Ne e oleacă greu, oleacă senin, oleacă fain. De toate simți. Așa a fost și cu a doua carte. O aventură cu deal și cu vale, dar am avut mereu alături prietenii lui Tic, care ne-au ajutat să trecem hârtoape și lângă care am chiuit cu viteză la vale, când lucrurile se rezolvau într-un mod magic. Da, așa a apărut a doua carte. Cu magie de oameni buni.

Domnul Tic și alte iubiri de prim lume vine în completarea primului volum. Să înțelegem că va fi o sagă?

Cele două cărți ascund în ele viața noastră din ultimii doi ani. Iar a treia carte este în lucru. Începe cu revenirea în țară și perindarea prin ogrăzile bunicilor, a mea și-a lui Andrei. Continuă cu așezarea taberei noastre pe la casele oamenilor lui Tic, cei ce au devenit prietenii noștri, într-atât încât mi-aș lăsa cățelul cu oricare dintre ei dacă ar trebui să îl las în urmă câteva zile. Și ei l-ar primi și l-ar iubi. Vreau să vorbesc lumii despre minunile pe care le-am găsit în ei și care mă făceau să zâmbesc seara, când îmi odihneam obrajii pe perna lor. Vorba vine, ”pernă”, că eu dorm fără pernă dintotdeauna și fiecare dintre ei s-a mirat! Iaca, nu cunoaștem totul despre un om de pe Facebook. Ba chiar nici dintr-o carte. Ori două. Omul îl cunoști din căldura mâinii și din culoarea ochilor în diferite momente ale zilei.

De curând ai avut lansarea oficilă în București, iar până în iunie vei continua turneul de promovare al cărții. Cum este această experiență pentru tine și prin ce diferă aceasta de prima lansare?

La primul volum am făcut lansarea doar în Iași, nu am îndrăznit să sar gardul spre alte orașe. După câteva luni am făcut o întâlnire și în orașul meu natal. Dar la al doilea volum povestea noastră a prins aripi și toate s-au întâmplat de-a dreptul din ”zbor”. Uite, astăzi, în două ore, cu o postare pe Facebook, am pus cu fetele de-o lansare în Cluj! Serios, e ca-n povești, de zici că mă dau de trei ori peste cap, zvârl buzduganul și iată, se pregătește o nouă lansare. Și nu te gândi că e ușor, nu trebuie doar să cobor din tren cu cățel la subraț și cărți în valiză.

Noi n-avem editură. N-avem PR-ist, marketer și mai știu eu ce e nevoie ca să promovezi o carte. Tic e Directorul General Pietricel, io-s Cărăușul de serviciu (car cărți și copertă + bunică și cățel cu trenul), Andrei e CoresponDORul nostru din Germania. Dar avem o armată de prieteni de-ai lui Tic. Așa a prins viață turneul acesta. Datorită lor!

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

Ai hotărât să publici cartea pe cont propriu, fără sprijinul unei edituri. Care sunt avantajale/dezavantajele acestei alegeri?

Eu văd doar avantaje! Încet, încet oamenii ne cunosc și ne răsfoiesc. În sufrageria sufletului meu s-au adunat numai oameni de seamă. Nu i-aș fi cunoscut dacă proiectul Domnul Tic nu exista. Cărțile sunt frumoase, ca niște jurnale de purtat în buzunarul palmelor, cu grijă. Zău, nu văd dezavantaje. Suntem cât trebuie de cunoscuți, suntem cât trebuie de iubiți.

Te gândești la un format Ebook?

Da, este în lucru.

10419483_10203529806739864_3116743324484759246_n

Ai luat în considerarea traducerea cărților și publicarea lor într-o limbă de circulație internațională?

Am luat în considerare, dar încă mai cântăresc lucrurile. Limba sufletului cu care am scris nu știu dacă poate fi tradusă. Dar vom vedea!

Ești o scriitoare foarte activă în mediul online, iar postările tale de pe Facebook primesc zeci de comentarii. Prin urmare, primești feedback instant de la cititorii tăi care devin tot mai numeroși. Influențează aceștia modul în care scrii?

Nu modul în care scriu, dar influențează disponibilitatea mea de-a povesti felii din viața noastră. Când citesc ce-mi scriu prietenii mei, mor de drag. Uite, de exemplu, astăzi Claudiu mi-a scris: ”Măi, fata lui Tic, știi ce faci tu cu scrierile tale? Faci omul să zâmbească. Da’ să zâmbească cu adevărat, din suflet. Și nu contează unde este când citește ce scrii, pe stradă, la birou, acasă, în ședință, la masă, la cumpărături, în pădure, pe bicicletă… Și nu contează cu cine este și nu contează că e singur și nu contează că e supărat, obosit, trist… că el tot zâmbește. Așa fac io acum. Zâmbesc. Și-ți mai citesc o dată povestioara, că vreau să mai zâmbesc. Mulțumesc!” Ei, cum să nu scrii știind că undeva în această lume ai dăruit un zâmbet cuiva, atât de ușor, atât de firesc?

Te-ai gândit să scrii și alt gen de carte față de care ai obișnuit până acum cititorii?

Am început una în adolescență, într-un caiet cu vreo 200 de file. Haha! M-au speriat foile albe și m-am oprit. Uite de aia îmi place mie de căsuța aceea din Facebook unde îmi scriu statusurile. Că nu are pagini albe. Și nu știu câți au observat, dar nici cursorul nu apare și dispare, cum e în Word. Stă răbdător și așteaptă să-mi depăn o fericire mică. Acum am nevoie de asta, să nu simt greutatea celor nescrise. Dar poate într-o zi am să cresc și eu și-am să încep un roman.

Care este cel mai greu prag de trecut în viața de scriitor?

Pentru mine cel mai greu a fost când am simțit că am pierdut omul care m-a încurajat cel mai mult să scriu. Atunci am șoptit în fereastra mea de Facebook: ”Dragii mei, nu mă alint, să mă credeți. Dar cred că mă voi opri din scris.” Și atunci toată noaptea am citit mesaje scrise cu mângâiere și cu tras de urechi. Și m-am vindecat nițel.

Există vreo regulă de aur pe care o urmezi atunci când scrii?

Da. Scriu imediat ce se întâmplă. Scriu cu praf de pietre pe degete, cu poalele rochiei boțite în dinamul bicicletei, scriu flămândă și însetată, pentru că de multe ori nu apuc nici să-mi dau papucii jos din picioare, d’apăi să-mi gătesc. Uneori îmi mai pune Andrei un pahar cu apă lângă laptop. Altfel nu știu să mă împachetez în cuvinte.

Ce sfaturi ai da unui debutant?

Să citească mai mult decât scrie. E sfatul pe care l-am primit și eu și pe care îl urmez și acum.

Ce planuri scriitoricești ai?

Am mai întâi planuri de trăit. Și de-oi fi fericită, voi scrie în continuare a treia carte Domnul Tic. Ori poate voi scrie oricum, că doar așa e viața. Se mai rupe lanțul, se mai strică frânele, te mai julești în cot. Dar la vale tot am să țip și-am să închid ochii. Căci n-am să uit niciodată să mă bucur cu adevărat!

Surse foto: facebook.com/laura.baban?fref=ts

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Website Comments

  1. raluca nica
    Reply

    Domnul Tic , Laura si Andrei – de pus la suflet oricand si oriunde !

Iubim comentariile tale :)