Literatura de azi- între pedagogie și proxenetism

Exact ca absolut orice cititor, în adevăratul sens al cuvântului, adică genul acela care chiar citește cel puțin o carte pe săptămână, îmi doresc ca, odată cu fiece carte citită, să-mi mai adaug la bagajul simțirilor și cugetărilor ceva benefic, simțindu-mă astfel cumva mult mai bogat ca înainte de lecturarea cărții.

images-8

Evident că nu toate cărțile te pot face fericit și împlinit, pentru că, în mod inevitabil, cărțile se împart în cărți bune și cărți mai puțin bune sau, dacă vreți, în capodopere și maculatură.

Cineva mi-a spus odată: deschide bine ochii, în fiecare zi ai ceva de învățat, de atunci, poate chiar de mai înainte, mă tot străduiesc să smulg ceva de la viață, iar cărțile mi-au fost de folos în acest sens.

” Cartea trebuie să fie toporul care sparge gheața dinăuntrul nostru.”. Vorbele acestea, care aparțin lui Franz Kafka, ilustrează perfect unul din rolurile cărților și anume acela de eliberare, într-un amestec de iluminare, descorsetare și dioptrizare a sufletului, de modelare a cugetului într-o continuă cizelare, una care necesită clarviziune lăuntrică, împăcarea cu sine și acceptarea infinitei căutări, ca și cum deși ești conștient de faptul că niciodată nu vei putea să-ți îndestulezi sufletul totuși vei continua să-l hrănești cu aceeași demențială ardoare.

Tocmai de aceea literatura nu trebuie să uite, nici măcar în treacăt, de idealul ei, aceea de continuă șlefuire a unor caractere prin intermediul unor personaje cu care cititorii, indiferent de nivelul lor intelectual, să se identifice în diverse etape ale existenței.

Literatura trebuie să fie un bun pedagog, când sever și neîndurător, când tendențios și inoculant, jucând rolul părintelui dar și al amicului, mângâind și pălmuind, năruind și reînviind, prozelind și răspopind odată cu fiece atac la baionetă dat în duelul cu nepăsarea, incultura și analfabetismul cariat al celor care, din comoditate sau din neștiință, au ales să poarte inconfortabilii ochelari de cal.

A shelf filled with books

Apoi, ca în absolut orice lucru, există și partea cealaltă, nu neapărat ca un revers al medaliei și nici măcar ca o alunecare în negura promiscuității, ci ca o încercare de redare cât mai exactă a realității.

Oscar Wilde a spus-o cândva extrem de elocvent: ”cărțile despre care lumea spune că sunt imorale sunt tocmai acelea care îi arată lumii propria rușine.”

Aici, la capitolul cărți imorale este foarte mult de spus, poate că voi mai avea prilejul să vorbesc despre acest lucru. Ceea ce mă îngrijorează în privința literaturii din zilele noastre, nu este violența de limbaj, au încercat-o alții cu mult înaintea noastră, ci lipsa de consistență a textului, acea pricepere a unor așa ziși scriitori care oferă doar putreziciunea fructului, fiind incapabili de a oferii îndestulătorul miez zemos al unor povestiri cu adevărat încarceratoare și eliberatoare în același timp. Aceștia sunt plămăditorii de maculatură, care trăiesc într-o nemărginită masturbare lăuntrică a incomensurabilelor orgolii, prostituându-și sufletele precum un Iuda post-modernist îndrăgostit până peste cap de foșnetul hipnotizant al bancnotelor, zămislind în sterpele lor minți piedestale clădite din molozul neputinței care le otrăvește sufletele.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)