Literatura prezentului între bordelizare și realism

Într-o epocă în care se publică dezordonat, unele dintre edituri, în special ilustrele anonime cu nume exotice, practicând samsarismul negustoresc care știrbesc puritatea actului scriitoricesc și valoarea muzelor ce coboară arareori din Parnas, felul de a scrie a suferit nenumărate transformări, contorsionări și dilatări, încercând să se impună prin redarea unei realități cât mai fidele a ceea ce se întâmplă pe plaiurile mioritice. Așa a apărut o nouă metodă, pe care niciodată nu aș putea să o numesc curent literar. Ea este mai degrabă o bordelizare, ba chiar o bagatelizare a unui act mirific, pe care unii pseudoscriitori îl tratează cu superficialitatea unui individ de rând prin ale căror vase sangvine nu vor curge vreodată dăruirea și diafana împlinire a creațiunii.

cum-sa-scrii-o-carte

O, Doamne, Dumnezeule! Se publică atât de mult încât te gândești în mod automat la inutilul sacrificiu al pădurilor. Totuși nu cantitatea mă îngrijorează, ci calitatea. Nu are rost să dau nume, pentru că acest articol nu-și dorește să înfiereze pe cineva, trecându-l prin furcile caudine ale unui improvizat tribunal. Nu, nicidecum. Vreau doar să vă vorbesc despre cum și ce scriem,dar mai ales cu ce rămâne cititorul în cuget și simțire după ce a citit cartea.

Dragi scriitori, membrii sau nu ai USR, afiliați sau nu la diverse cenacluri cunoscute sau mai puțin cunoscute, dincolo de triumviratul primordial al creației, introducere-cuprins-încheiere, este mesajul, acel cordon ombilical care vă leagă de cititori, ca și cum dumneavoastră ați deveni o parte din ei și ei o parte din dumneavoastră. Nu este ca atunci când trimiți o carte poștală de la mare pe adresa unui coleg de bancă în care liantul principal este ”două mere, două pere/ te sărut, la revedere!”. Nu este nici măcar ca atunci când îi povestești vecinei sărace filmul pe care l-ai văzut tu la mall cu un tip fain care mirosea a parfum franțuz.

Dar atunci ce este? Dragi scriitori, actul scriitoricesc, dar în special talentul scriitoricesc, este un har, ceva ce vine din înalturi și coboară până în vârful degetelor sub forma unor furnicături din care cuvintele curg peste colile descris, pe care le amprentează cu sineala unor simțiri ce numai pot fi ascunse în sineala tăcerii. Este zvârcolire, nesomn, amestec de binecuvântare și blestem, boemie și căutare, dar, mai presus de toate este Mesajul, acele sincere fărâme de suflet pe care scriitorul le dăruie cititorilor săi.

Dragi scriitori și scriitorași, ocazionali sau mult prea persistenți în zgârierea marmurei imperturbabilului Parnas, de fapt ce le predăm noi tinerei generații, dar mai ales celor ce vor veni în urma lor? Bănuiesc că știți faptul că, pentru a deveni capodoperă, cartea se aseamănă oarecum cu vinul, trebuind să treacă prin proba timpului. Nu aș vrea ca peste veacuri să se spună despre această perioadă că a fost ”epoca maculaturii”.

Lăsați furnicăturile din vârful degetelor să facă o perfectă simbioză cu Parnasul și vă asigur că or să vină și vremurile arcadiene!

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)