De vorbă cu Oana Heller sau Cum am aflat că…La început a fost minciuna

rsz_11208901_1080579345289811_1316158351_n

De curând am avut frumoasa ocazie de a sta de vorbă cu tânăra scriitoare turdeancă, Oana Heller, care a debutat pe piața românească de carte pe 19 iunie 2014. Romanul La început a fost minciuna discută probleme foarte actuale și este povestit din patru perspective narative fapt ce ne oferă posibilitatea de a avea loc în primul rând în mintea personajelor naratoare și de a afla motivațiile din spatele acțiunilor dar și gândurile cele mai ascunse ale acestora. O să o lăsăm pe Oana să ne zică mai multe în rândurile ce urmează .

 Înainte de orice ce ar fi sa ne spui câteva cuvinte despre tine și despre ce înseamna La început a fost minciuna, pentru ca cititorii Goodread.ro sa te cunoască?

Uhm… nu prea știu ce să spun despre mine. Nu am apucat să fac prea multe lucruri, dar am multe în plan. Am 22 de ani și sunt autoarea romanului „La început a fost minciuna”, dar nu mi-am dorit imaginat vreodată c-o să fiu scriitoare. Adică îmi doream, dar nu mi se părea realizabil pentru că eram deja pe drumul către arta plastică și vizuală. În liceu și-n facultate am studiat grafica și pictura, la sfârșitul anului 3 am cotit-o brusc spre literatură și am chiulit așa de mult de la școală că era să nu mă mai primească ăia în licență și totul a culminat cu publicarea acestui roman de debut. Acum am găsit o modalitate de a îmbina ceea ce am învățat în școală cu ceea ce am învățat de una singură, auto-didact, și anume Proiectul Convergent despre care o să vorbesc cu altă ocazie că e lung și complex.

11212348_1080579328623146_1423351191_nCe te-a determinat sa-ți dorești sa scrii un roman?

După cum am spus și în cadrul unui eveniment acum o săptămână, am început să scriu la acest roman cu atât de mult timp în urmă încât nu îmi pot aminti motivele. 🙂 Cred că era continuarea logică și mai puțin lame a jocului cu păpușile Barbie. Am început să „scriu un roman” probabil prin clasa a 5-a. Așa eram eu: mereu scriam câte ceva. Personajele acestea și plot-ul pentru „La început a fost minciuna” au apărut undeva prin clasa a 8-a sau a 9-a, când mă umpleam de hormoni, coșuri, mă uitam la anime și ascultam muzică japoneză. Romanul ăsta întotdeauna a fost „așa”, cu scene de sex și vulgar pe alocuri, chiar și variantele pe care le scriam la 15 ani.

Cu timpul, m-am maturizat cât de cât și am evoluat și la fel s-a întâmplat și cu „poveștile mele”. Și-au pierdut penibilitatea aceea pe care o aveau când eram un copil: Când eram mică scriam despre ce credeam eu că e adolescența, sexul, relațiile, sau problemele adevărate, E funny. Când am început să scriu, până și Thomas (n.a. personajul principal din „La început a fost minciuna”) era cu un an sau doi mai mare ca mine, deci era cool. Wow! Avea șaptește ani și ieșea în club! Super! Așa am început: scriam despre cum îmi imaginam eu viața unui „tip cool”, îmi imaginam ce ar trebui să facă un „tip cool”. La început visam cu ochii deschiși și scriam ce-mi trecea prin cap pe spatele caietului de mate.

Acum când scriu îmi amintesc ce face un adolescent care se crede cool, cum se amăgește, cu ce probleme are de-a face zilnic, ce probleme își crează de unul singur și așa mai departe. Când scriu acum, închid ochii și îmi amintesc de liceu, când cu drag când cu scârbă. Acum scriu experiențe pe care le-am trăit sau sentimente pe care le-am avut. Câteodată mi se pare că sunt încremenită în liceu – pe care și eu l-am urât – pentru că deși eu am crescut și mi-am văzut de viața mea, acțiunea a rămas tot acolo iar eu zilnic trebuie să mă cobor la mintea personajelor, să nu-i judec și să trăiesc iar prin ei anii aceia, iar asta e frustrant câteodată pentru că am impresia că mă limitează ca subiecte și scriitură și că dau impresia de imaturitate pentru că scriu lucruri imature din perspectivele unor copii.

„Să nu vă imaginați că „se poate trăi” din carte.”

Ce șanse crezi ca are un debutant pe piața de carte din România?

Te rog să mă scuzi, dar nu prea înțeleg întrebarea. Ce șanse are să… ce? Să fie un scriitor de bestsellers? Să devină cunoscut? Nu știu exact la ce șanse te referi. Cred că pretty much șansele ți le faci singur. Trebuie să crezi în ce faci, în ce scrii și – cel mai important – să ai răbdare. Ai răbdare. Nimic n-o să se întâmple peste noapte, schimbările în bine sunt graduale. Azi un pic, mâine un pic. Sau, ca să fie mai relaist, anul ăsta un pic, anul viitor puțin mai mult. Și tot așa. You go from there.

A, da, și nu vă imaginați că „se poate trăi” din carte. Asta este o utopie. Nu scrii și nu publici pentru bani, zic eu. O faci pentru că consideri că ce ai scris tu merită împărtășit cu alții, și dacă îți recapeți investiția e bine. Dacă faci cu 2-3 lei în plus față de cât ai investit în tipărire, te poți considera norocos.

Povestește-ne puțin despre cum ți-a venit ideea pentru La început a fost minciuna.

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe GoodRead.ro

La început nu a fost nici minciuna, nici acțiunea și nici ideea: au fost personajele. Erau prietenii mei imaginari, my alter ego’s, erau acei oameni care deveneam când nu voiam să fiu eu sau când viața mea era nașpa, când nu voiam să fiu în camera mea, certată de mama îmi închipuiam că-s Thouma și că-i zic eu ei vreo două! 🙂 Îmi imaginam ce aș face dacă aș fi băiat, ce aș face dacă aș putea face orice. Ce aș face dacă aș fi un nene de 35 de ani. Cei care au citit romanul știu: aș face numai prostii. Nu prea mă răzvrăteam în adolescență, aveam un simț ciudat de conștiență de sine. Nu făceam lucruri în urma cărora mi-aș putea complica viața sau în urma cărora să fiu pedepsită. Mă gândeam prea mult la consecințe ca să fac prostii, așa că le scriam și îmi făceam personajele să suporte consecințele. Și dacă decideam că o anumită prostioară se merita, o făceam și eu. Scriam și prostiile pe care le-am făcut și alea pe care aș fi vrut să le fac.

Pe lângă asta, mă inspiram foarte mult din mediu, atât de mult încât cred că Liceul de Arte Plastice din Cluj (la care am fost eu elevă) ar putea să-și pună copyright pe cel puțin jumătate din roman. Nimic din ce am scris în romanul acesta nu a fost scornit sau inventat. Dacă nu l-am trăit eu, părți din el au fost trăite de alți elevi sau absolvenți, de vecini sau oameni despre care am auzit bârfindu-se. Eu doar le-am pus laolaltă și le-am centrat în viața unor personaje inventate de mine.

 

E” foarte important să știi exact ce vrei, și apoi să pornești să cauți o editură care să-ți înlesnească drumul spre scopul tău”

Mai ai in plan și alte romane?

Da. Atât de multe încât n-o să-ți spun câte să nu zici că mi-am pierdut mințile. Dar o s-o iau încet și cu răbdare. Am început să scriu „Tipuri de Erori” care e basically volumul 2 din „La început a fost minciuna”. Se continuă fix de unde se termină „La început a fost minciuna”, rezolvă cliffhanger-ul ăla și duce mai departe povestea.

Ce sfaturi ai pentru cei ce doresc să-și facă intrarea în arta scrisului?

După mine scrisul nu e o artă. E mai degrabă un șantier. Iar dacă vorbim despre publicare, distribuție și lansări de carte, lucrurile se complică foarte mult. Nu știu dacă mă aflu în măsura de a da sfaturi, fiecare persoană care scrie are motivele ei pentru care o face și nu toți își doresc același lucru de la o editură. De aceea nu există în viziunea mea o editură care să fie considerată perfectă de către toți autorii. Poate că „cea mai proastă editură din țară” e cea ideală pentru tine, nu pentru că ai fi tu „cel mai prost autor din țară” ci pentru că îți oferă fix ce-ți trebuie fără să-ți impună sau interzică alte lucruri. Unii vor să se vadă cu numele pe o carte. Alții vor să ducă o poveste în lume, să o dea și altora. Alții vor să devină faimoși, să fie autori consacrați.

rsz_11122409_1080579331956479_358395571_n

E foarte important să știi exact ce vrei, și apoi să pornești să cauți o editură care să-ți înlesnească drumul spre scopul tău. Nu te mulțumi cu prima editură care te primește. Citește bine toate hârtiile, pune întrebări, nu-ți fie teamă să pari zgârcit sau prost pentru că pui întrebări. Decât să semnezi un contract care nu te mulțumește…

Am vazut ca de curând ai terminat o campanie de crowdfounding pe Crestemidei. Spune-ne ce implică și care a fost scopul ei.

Uf, cred că acea campanie a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. Și nu glumesc. Mie mi s-a părut foarte greu și solicitant. Scopul campaniei a fost strângerea de fonduri pentru publicarea romanului „Fața în palme” scris de Maria Heller și a benzii desenate „Interval de încredere” la care lucrez împreună cu Maria. Poate vă întrebați ce legătură are asta cu mine și cu „La început a fost minciuna”.

Ei bine, „La început a fost minciuna” și „Fața în palme” fac parte din același univers literar. Acțiunile și personajele trăiesc în aceeași lume, în același timp, iar personajele principale, Thomas (din „La început a fost minciuna”) și Sevan (din „Fața în palme”) sunt colegi de clasă. Deși e vorba de romane de sine stătătoare, sunt câteva personaje care se plimbă dintr-un roman în altul, câteva plot-uri care afectează personajele ambelor romane și așa mai departe. La începutul seriei romanul meu și romanul Mariei nu se leagă foarte mult: avem câteva personaje comune și cam atât. De-a lungul seriei Convergent acțiunea din romanele scrise de mine și din romanele scrise de Maria se va lega tot mai mult până când va deveni o singură poveste mare. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care ne-am numit seria „convergent”: fiindcă ploturile romanelor noastre converg în spre același punct comun și se unesc la sfârșit; personajele vor migra dintr-un roman în altul, povestea închegându-se tot mai mult.

Eu și Maria a trebuit să aducem în fața oamenilor această idee a noastră, să o prezentăm într-un fel simplu, ușor de înțeles – ceea ce a fost foarte greu, fiindcă ideea e atât de complexă și de neobișnuită. A trebuit totuși să încercâm să prezentăm totul cât de clar posibil și într-un fel care să-i convingă pe oameni că ideea din spatele proiectului nostru e destul de bună încât să merite susținută și că noi suntem destul de perseverente și serioase încât să o chiar ducem până la capăt. E simplu să ai o idee: e cel mai simplu lucru. Oricine poate avea o idee genială. Nu oricine însă are răbdarea, dedicația, ambiția, perseverența și motivația necesară încât să o ducă la bun sfârșit: fiindcă uneori e vorba de ani de zile de muncă. Nu e deloc ușor. Cel mai greu lucru de depășit e îndoiala de sine, frica de eșec, ideea aceea care-și face loc în mintea ta spunându-ți să renunți, că nu ai nici o șansă, că nu vei reuși. Însă trebuie să-ți găsești puterea de a merge mai departe și de a nu te da bătut niciodată, oricât de greu și de imposibil ți se pare ce ai de făcut, oricât ai fi de lipsit de speranță sau de plin de îndoieli, oricât de mult te demoralizează răspunsul primit de la ceilalți la ceea ce faci: trebuie să continui. Ne-am simțit foarte vulnerabile în timpul campaniei fiindcă a fost pentru prima oară când ne-am expus ideea oamenilor și ne-am pus în postura în care oamenii ne puteau judeca și ataca, critica și demoraliza. Proiectul nostru înseamnă foarte mult pentru noi și ne-am ținut ideile pentru noi în toți acești ani de când am început să scriem împreună, iar să facem acest pas de a face totul public a fost destul de greu. Când îți faci cele mai mari vise cunoscute unei mase de oameni necunoscuți te simți expus: e ca și cum ai sta în fața unei mulțimi și le-ai spune cele mai ascunse gânduri și sentimente alte tale sperând că te vor înțelege și nu te vor răni.

Însă campania a fost un succes și am reușit să strângem suma de care aveam nevoie pentru a tipări și publica romanul Fața în palme și banda desenată Interval de încredere. A fost greu, dar am reușit. A însemnat foarte multă muncă: trebuia să facem reclamă zilnic proiectului, să încercăm să răspândim vorba despre el într-un fel care să nu fie enervant sau să nu fie văzut ca arogant sau… nu știu… ca și cum ne-am da ifose. De multe ori în timpul campaniei îi ziceam Mariei că eu aș fi preferat să strâng banii ăia mergând la sapă decât să stau pe facebook să încerc să conving oamenii că merit să mă susțină. Așa am fost eu mereu, am preferat să plec capul și să trag tare, să dovedesc singură că sunt valoroasă și nu să mă laud cu asta și să fac promisiuni înainte și apoi să-i las pe oameni să aștepte după mine și să vadă dacă chiar este așa cum am zis eu. Dar voi avea ocazia să muncesc pe brânci pentru a strânge banii pentru cartea următoare.

De unde putem cumpara La început a fost minciuna?

Romanul poate fi găsit în câteva librării din țară – la capitolul distribuție nu stăm prea grozav dar încercăm să ameliorăm situația. Am început să discutăm despre o posibilă colaborare cu un lanț de librării dar e foarte multă muncă și ei te plimbă de colo-colo: Vorbește la telefon cu X, vorbește cu Y, trimiteți-ne pe email synopsis dar ei nu citesc de fapt emailurile, vorbiți cu responsabilul de la PR din Cluj, ba vorbiți la depozit în București, ba iar la Cluj… trebă din-aia românească.

Cel mai sigur puteți cumpăra „La început a fost minciuna” de pe elefant.ro sau de pe librărie.net. Dacă cumva s-a epuizat stocul la ambele site-uri, puteți să-mi trimtieți mie un email și vă livrez cartea direct de la editură și nu plătiți nici transportul 🙂 . Dar grăbiți-vă: mai am în jur de 50 de exemplare din tirajul acesta și nu știu când voi avea avea bani să scot tirajul al doilea.

Mă aflu într-o dilemă: să scot un al doilea tiraj din „La început a fost minciuna” sau să-mi păstrez banii pentru publicarea continuării romanului acesta?

Ai întâmpinat și greutăți de când ți-ai făcut debutul pe piața literară românească?

Cred că majoritatea greutăților pe care le-am întâmpinat eu sunt datorate faptului că am ales o editură mică, că nu am romanul distribuit în multe librării și din acest motiv îmi este foarte greu să ajung la oameni și să-mi creez o bază de cititori, de oameni care sunt interesați de ceea ce scriu.

Mi-am făcut debutul acum mai puțin de un an, într-o perioadă stranie din viața mea: cu o săptămână înainte de examenul de licență, la începutul verii. M-am ocupat foarte puțin de promovarea romanului, am avut foarte puține lansări de carte și am vorbit foarte puțin despre el. Promovarea, puțină cum a fost, s-a întâmplat pe Facebook și pe Tumblr și atât. În octombrie, la nici 5 luni după ce am lansat „La început a fost minciuna”, mi-am lăsat romanul pe locul 3 sau 4 ca prioritate și am început să mă ocup de Convergent. Date fiind toate aceste detalii, eu sunt de-a dreptul șocată și foarte mulțumită de cum s-a descurcat romanul meu, de faptul că s-a vândut atât de rapid când i-am făcut atât de puțină reclamă, că a fost receptat bine… Eu nu sunt aproape deloc activă în lumea reală, trăiesc mai mult în online, așa că e o surpriză pentru mine când oamenii mă recunosc pe stradă sau când îmi spun că au citit romanul și le-a plăcut. Nu mă așteptam să-mi rețină fața, numele, titlul romanului. Toate astea sunt surprize pentru mine.

Desigur, am avut și mici neplăceri. O cititoare m-a acuzat că romantizez violul, lucru care m-a rănit foarte mult, pentru că într-adevăr așa transpare dacă citești „La început a fost minciuna”, că nu iau în serios astfel de probleme și le tratez superficial. Însă promit, această superficialitate este a personajelor, iar nici eu și nici Maria nu credem că este de glumit cu așa ceva după cum veți vedea în „Fața în palme”. Altă neplăcere a venit din partea autorilor trecuți de o anumită vârstă, care dețin și titluri de lectori doctori și așa mai departe: mă văd așa tânără și fată pe deasupra și mă anulează în public, îmi demontează afirmațiile fără să aducă argumente sau pur și simplu nu mă lasă să vorbesc. De aceea eu nu mai doresc lansări de carte duble 🙂

Ce ai dori sa transmiți cititorilor Goodread.ro?

Cititorilor GoodRead.ro aș dori să le transmit să citească cât mai mult: citiți cărți proaste până vă dați seama de ce le considerați voi – și nu alții – astfel. Citiți cărți bune, bestsellers și cărți de care nu a auzit nimeni. Citiți istorie, artă și istoria religiilor.Nu vă împotmoliți într-un singur „stil” și nu fiți răi: până și din cea mai proastă carte poți învăța ceva, chiar dacă este „cum să nu scrii o carte”.

 

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)