Raluca Vigheci, blogger: “Poţi să iei totul de la capăt oricând, și gândul ăsta îți dă o forță nebănuită.”

Raluca Vigheci lucrează în domeniul bancar, însă acest lucru nu a oprit-o să-şi întemeieze un spaţiu al ei în care să-şi expună gândurile. Aşa a apărut blogul Ralucăi, “Micuţa cerşetoare”. Cum a ales numele blogului, dar şi alte lucruri despre blog şi despre fondatoarea lui puteţi afla din interviul următor.

D: Bun găsit, Raluca! De unde vine numele blogului tău?

R:  “Micuța Cerșetoare” e o parte din noi. Când am inițiat blogul, mi-am propus să mă adresez acelei părți pe care fiecare dintre noi o avem într-o mai mică sau mai mare măsură. E vorba de partea aceea care are nevoie de educație emoțională, de șlefuire, de dezvoltare. E partea aceea dependentă de părerile celorlalți, nesigură, care are nevoie de afecțiune și de susținere permanență. E o parte în noi care cerșește atenție, și cumva așa am ajuns la numele acesta.

D: Cum ai decis să îți construiești un spațiul “al tău” în care să îți expui gândurile și toată lumea să aibă acces la acestea? Nu ți-a fost teamă?

R: Ba da, la început mi-a fost teamă. Dar nu e primul lucru pe care îl fac, chiar dacă mi-e teamă. N-ai cum să te dezvolți altfel. Oamenii se tem de ceea ce nu cunosc, de ceea ce n-au mai făcut sau de ceea ce n-au mai întâlnit. Însă când îți dorești lucruri foarte mult, ele sunt mai presus de orice teamă. Când am început proiectul, eram într-o perioadă în care simțeam că nu mă mai mulțumește nimic. Stăteam pe loc, și nu eram confortabilă cu sentimentul. Cam în perioadă aceea am început să privesc mai mult în mine, decât înafara mea. Și ceea ce descopeream, concluziile la care ajungeam, cărțile pe care le citeam, evenimentele culturale la care participam se cereau transmise mai departe. Scrisul e altruism, până la urmă.

D: De când a apărut acest proiect poți spune că viața ta s-a schimbat?

R:  Clar, da. E uimitor câtă încredere în tine capeți când descoperi că nu ești singura care se întreabă, singura care are dubii, singura care se confruntă cu o anumită situație. Oamenii au în general impresia că trăiri ca ale lor nu se mai întâmplă nimănui, și e uimitor cum descoperi că uneori, ceea ce ți se întâmplă ție e o banalitate. Îți dă forță și puterea să mergi mai departe. Te învață să nu dramatizezi, și să nu iei totul foarte în serios.

D: Oamenii au fost curioși să afle cine se află în spatele textelor scrise?

R: Eu am fost transparentă cu identitatea mea. Postez pe blog cu numele real, am o secțiune “About me”, o poză reală, recentă și link către profilul meu de Facebook. În condițiile astea, puțini au fost cei care m-au întrebat direct cine sunt.

D: Cine ești tu de fapt, Raluca?

R: Întrebarea asta mereu mă pune în dificultate. Pentru că n-am aflat încă cine sunt – și nici măcar nu cred că este ceva rău în asta. Pot afirma despre mine cu siguranță că sunt o căutătoare. Și că încă mă mai descopăr. Îmi pun multe întrebări, la unele am găsit răspunsul, la altele nu. Privesc mai des în mine decât în ceilalți, analizez, interpretez, ajustez unde e cazul. Și cred că toată această căutare e însăși esența vieții.

D: Cum vizualizezi fericirea?

R: Fericirea e congruentă cu tine. Când ceea ce gândești și ceea ce faci se îmbină armonios, ești fericit. E o stare de spirit, dar una care nu ți se întâmplă pur și simplu. Ca să fii realmente fericit, trebuie să muncești pentru asta. Trebuie să lucrezi cu tine, cu gândurile tale, cu temerile și cu eșecurile tale. Fericirea se învață și se educă.

D: Profesia ta are legătură cu partea aceasta umanistă?

R: Nu, e diametral opusă. Eu nu sunt preponderent poetică sau preponderent prozaică, ambele laturi se manifestă la mine și am nevoie de amândouă în același timp. Lucrez în mediul bancar, iar profesia mea mă echilibrează. Îmi satisface nevoia de exactitate, realism și pragmatism.

D: Cum crezi că ne putem găsi echilibrul vieții?

R: Echilibrul însemnă pentru fiecare dintre noi altceva. Alte ponderi din alte lucruri. Măsura se învață greu și în timp. Cred însă că este necesar să te cunoști foarte bine, să știi cine ești și ce îți trebuie ca să-ți găsești echilibrul. Organismul nostru are propriile metode prin care ne arată ce ne lipsește. Depinde doar de noi să fim atenți și să ne ascultăm mai mult.

D: Cum reușești să le faci pe toate(familie, serviciu, blog)?

R: Când faci ceva cu pasiune, când ceva îți place mult de tot, nu există să n-ai timp. La mine, blogul a fost și este mai presus de orice scuză. Dar cred că soluția este să fii prezentă psihic acolo unde ești și fizic. Când sunt la serviciu nu mă gândesc la ceea ce postez pe blog, când postez pentru blog nu mă gândesc la serviciu, iar când sunt cu familia, mă bucur de momentele frumoase petrecute împreună, și atât. Am o familie care mă susține în tot ceea ce fac, îmi oferă libertatea și liniștea sufletească atât de necesare scrisului, și un organism care are nevoie de foarte puțin somn.

D: Ce ai învățat în ultimii 5 ani?

R: Să cred în mine. Dacă n-o fac eu, n-o va face nimeni în locul meu. Să nu gândesc limitativ, să nu-mi tai aripile singură, să nu renunț înainte de a începe măcar, să nu las pe nimeni să-mi spună că nu sunt suficient de bună. Să nu mă culc pe-o ureche crezând că universul îmi va îndeplini vreo dorință, sau că timpul îmi va rezolva problemele, pentru că numai eu am capacitatea asta. Am învățat să nu mă bazez decât pe mine, să nu am așteptări decât de la mine, și am învățat că norocul, soarta sau Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri mai întâi.

D: Raluca, tu ai încredere în oameni? Dar așteptări de la ei?

R: Da, am încredere în oameni. Până la proba contrarie, firește. Așteptări însă nu, nu am. M-am educat în sensul ăsta. Oamenii dăruiesc în ritmul lor, în felul lor, atunci când vor și când simt, indiferent de așteptările pe care le ai de la ei. Cele mai frumoase lucruri în viață vin atunci când nu te aștepți. Cu oamenii se întâmplă la fel. Dacă renunți la așteptări, renunți și la dezamăgiri. Și n-ai să mai crezi că oamenii sunt buni sau răi, ci doar diferiți, cu moduri diferite de a-ți răspunde și de a se raporta la tine.

D: Cum faci alegerile în viață?

R: Depinde de alegere, dar, în general…în urma unei analize riguroase…aleg, până la urmă cu inima… Îmi urmez instinctul, să spunem, și nu e întotdeauna un lucru bun, dar numai așa pot să personalizez alegerea și să simt că e vorba despre mine în ea.

D: Cum faci față schimbărilor? Dar obstacolelor pe care viața ți le scoate în cale?

R: Evoluția înseamnă schimbare. Dacă vrei să te dezvolți, dacă vrei să fii mai mult decât ești, este esențial să îmbrățișezi schimbarea. Sunt deschisă la schimbări. Până la urmă, dacă nu ești inițiatoarea schimbării, riști să devii victima ei, și nu e ok. Iar obstacolele sunt lecții de viață. N-ai ce să înveți dintr-o viață trăită liniar, fără urcușuri și coborâșuri. Mai important decât obstacolele este punctul de vedere cu care le întâmpini.

D: Omul de lângă tine te susține în totalitate?

R: Clar, da. Și cred că așa și trebuie într-o relație de cuplu ideală. Mă susține, îmi respectă libertatea, nevoia de liniște și îmi înțelege și îmi respectă pasiunea pentru scris. Aș spune că sunt extrem de norocoasă din punctul ăsta de vedere dacă n-aș știi că, de fapt, nu e vorba de noroc. Așa ne-am educat unul pe altul. Și eu ofer aceeași susținere pe care o primesc.

D: Crezi că “Cine se aseamănă, se adună”?

R: Da, și cred că și viceversa este valabilă. “Cine se aseamănă, se adună” – pentru că nu poți să legi o prietenie cu cineva cu care nu ai lucruri în comun. Trăsăturile definitorii trebuie să fie pe aceeași lungime de undă ca să-ți dorești vreo asociere. Și …”Cine se adună, se aseamănă” – pentru că prietenii te schimbă, te formează și te învață.

D: Raluca, te-ai gândit să scrii o carte?

R: Da, de ceva vreme cochetez cu ideea de a scrie o carte.

D: De abia așteptăm să scriem recenzia cărții tale pe site. Așteptăm cu drag cartea… Ce înseamnă lectura pentru tine? Cât timp aloci pentru aceasta?

R: Pentru lectură aloc aproape tot timpul meu liber. Citesc în funcție de starea de spirit, iar în funcție de ceea ce citesc, lectura este pur mod de relaxare, este documentare, sau este metoda de educare. E un fel de panaceu universal pentru mine, este metoda prin care-mi lărgesc orizontul, prin care îmi încălzesc sufletul, prin care îmi fac viața mai frumoasă.

D: Ce nu ai putea ierta niciodată la oamenii din jurul tău?

R: Aș vrea să-ți spun că nimic, dar nu m-am lovit de abateri grave. Iert în general ușor, dar doar dacă văd păreri de rău și regrete. Acolo unde nu-ți păsa sau nu înțelegi că ai greșit, n-am de ce să iert eu. Cu siguranță însă, nu suport grosolănia, grobianismul, lipsa de politețe. Astea sunt căi sigure să nu mă mai vezi pe lângă tine. Manierele și bunul simț sunt esențiale în ceea ce mă privește.

D: Care crezi că este secretul unei vieți împlinite?

R: Să te implici în tot ceea ce faci. Să fii prezent în viața ta. Să înveți din tot ce ți se întâmplă. Să nu iei nimic de-a gata, să te întrebi și să-ți formezi propriile răspunsuri. Să faci în așa fel încât viața ta să fie despre tine.

D: De unde ai doza aceasta de putere?

R: Se află în fiecare dintre noi. Vine din reușita lucrurilor pe care le-ai făcut bine după ce în repetate rânduri ți-au ieșit prost. Din faptul că știi cum e să cazi. Știi cum e să fii jos, știi că te-ai ridicat, și știi că o poți face de câte ori este nevoie. Poți să iei totul de la capăt oricând, și gândul ăsta îți dă o forță nebănuită.

D: Tot ceea ce ți-ai propus până acum, a devenit realitate?

R: Ceea ce mi-am dorit suficient de tare, da. Au rămas neîmplinite dorințele de moment, acelea care n-au trecut testul timpului și al răbdării, deci nu erau importante.

D: Crezi că fiecare moment din viață își are timpul lui?

R: Cred într-o anumită măsură că momentele în viață au un ritm propriu și un timp al lor, dar în egală măsură cred și în crearea unui context propice. Cu alte cuvinte depinde de noi, atâta timp cât nu forțăm momente și potriviri.

D: Cum crezi că ar trebui să procedeze părinții pentru a-i face pe micuții lor să se îndrăgostească de cărți?

R: Esențial este să nu-i oblige, sub nicio formă, să citească. Dragostea de cărți se cultivă în timp. Ca să poți să-ți educi copiii să îndrăgească lectura, trebuie să fii tu, că părinte, un cititor desăvârșit. Să știi ce să-i recomanzi copilului, ce e potrivit pentru vârstă lui, să-i cunoști gusturile. Să-i prezinți cărțile într-o formă atractivă, să-i explici la ce-i folosește cititul, să-i arăți câte lumi poate să vadă și câte vieți poate să trăiască prin intermediul lecturii.

D: Ce fel de oameni îți place să ai în jur?

R: Mai buni ca mine. Mai inteligenți. Oameni cu caracter frumos, oameni cu principii la nivel practic mai ales. Oameni de la care să am ce învăța. Și oameni diferiți de mine. Ca să cunosc și altfel de caractere, ca să văd și puncte de vedere diferite. Ca să am alte perspective asupra vieții.

D: Raluca, draga mea, interviul a ajuns la final. Îți mulțumesc! Lasă un mesaj, pentru cititorii noștri, te rog!

R: Poate că viața nu e despre a ajunge undeva. Poate că e despre a trăi. Poate că happy end înseamnă să fii sănătos, să vezi soarele în fiecare zi, și să-ți faci timp pentru tine. Poate că nu e vorba despre a alerga, a vrea mai mult, a acumula obiecte, a ajunge undeva sau a ajunge cineva. Ești cineva. Poate că e vorba să-ți deschizi inima și să primești ceea ce ai deja. Poate că înseamnă să apreciezi la timpul lor oameni, cuvinte, și gesturi. Urmați-vă visul, dragilor, indiferent cât de greu pare de atins. Faceți ce vreți, când vreți, cum vreți, atâta timp cât asta nu-i lezează pe ceilalți. Lăsați-vă amprenta asupra propriei vieți, pentru că ăsta e cel mai sigur drum către împlinire. Să nu vă temeți de obstacole, să nu vă dezamăgească eșecul, pentru că lucrurile bune li se întâmplă celor care perseverează, care cred în ei, și care încearcă până reușesc.

Raluca Vigheci

Sursă foto: Facebook

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)