Recenzie ” Dansând cu cerul” de Lavinia Elena Niculicea

Autor: Lavinia Elena Niculicea
An apariție : 2016
Editura: Genius
Nr. Pagini: 145
Acordă o notă cărții:
 

VERIFICĂ DISPONIBILITATEA CĂRȚII PE:

Aspecte Pozitive:

Primenirea cerului din ochii unei ființe extrem de simțitoare te face să simți că aparții unui spectacol grandios.

Aspecte Negative:

Poate prea mulți îngeri.

Poeții adevărați nu oferă cititorilor capodopere inestimabile, ci fărâme de suflet, înrourați stropi de trăire și vise care prind aripi odată cu fiecare vers. Poeții adevărați simt la intensitate maximă fiecare silabă a unui vers, brăzdând universuri care se intersectează cu alte universuri odată cu fiece poezie.

În volumul de poezie ”Dansând cu cerul”, apărut la Editura Genius, Lavinia Elena Niculicea împletește cu ajutorul sincerelor trăiri o cunună de îmbietoare lumină între telurice și ancestral. Uneori această cunună pare o șoaptă molcomă și mătăsoasă, alteori este un strigăt oclusiv, un fel de incisiv țipăt surd care mușcă din nemărginire.

Poezia Laviniei Elena Niculicea este incantație, imprecație și interogație, însă nu neapărat răzmeriță lăuntrică, ci mai degrabă un zbor în clepsidra clipei care atât de repede devine istorie.

Lavinia Elena Niculicea nu este o poetă a glodurilor și a brazdelor ce înmuguresc din lutul speranței și ale iluziilor, gândurile și visele ei sărutând, în marea lor majoritate, bolta templului celest, uneori în semn de recunoștință, alteori ca o broderie de nostalgii și vulcanice sentimente absconse.

Departe de a fi o poetă septentrională, sentimentalismul tânguitor are în versurile sale ceva din îndârjirea australă, meridională a latinismului extrovertit, păstrând totuși o anumită reținere, nicidecum reticentă, căci sufletul Laviniei Elena Niculicea își deschide larg porțile pentru a îmbrățișa albastrul.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Lavinia Elena Niculicea.

În mod surprinzător, cel puțin pentru mine, nu cerul este laitmotivul creației poetice al autoarei, ci îngerii, care apar la mai tot pasul, iar atunci când nu apar în mod direct în vreo poezie, totuși simți tremurul convulsiv al aripilor acestor creaturi.

Odată cu fiece vers citit te aștepți ca ceva să explodeze în următorul vers, însă mult așteptata explozie este de fapt o implozie caracteristică sufletelor deprinse cu povara crucii purtată cu stoicism până la capăt.

În definitiv, Doamne, Dumnezeule, este atât de multă trăire intensă în poezia acestei ființe încât aproape că m-am identificat cu fiecare lacrimă, suspin sau surâs al speranței. În ciuda aparentului facilism al versificației care nu leagă punți între onirism și idealism, totuși intensitatea simțirii te mângâie în fiecare poezie de parcă s-ar hrăni ospitalitatea colilor cu spovedanii ce combină truismul și senzaționalul într-o firească acoladă a unui om  care își potolește setea cu lumina și întunericul din dansul cerului.

Lectură plăcută!

VERIFICĂ DISPONIBILITATEA CĂRȚII PE:

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)