Recenzie Radio în zăpadă de Adrian G. Romila

Autor: Adrian G. Romila
An apariție : 2014
Editura: Tracus Arte
Nr. Pagini: 210
Acordă o notă cărții:
 

Am găsit cel mai bun preț pentru tine:

24.00 RON pe Libris

823387Sincer, nu mă dădeam în vânt după proza scurtă. Dacă stau mai bine și mă gândesc, înainte s-o citesc pe Alice Munro – una dintre scriitoarele mele preferate aflate încă în viață – nici nu știam prea multe despre acest gen de scriere. Dar, într-o zi, mi-am făcut curaj și am luat în mână un volum de-al lui Munro, care a câștigat Nobelul pentru Literatură în 2013. Fraților, dacă vă zic că i-am terminat cartea în maxim două zile, mă credeți?

Proza scurtă nu se constituie numai într-un „sensul literalis”, ci, mai ales, într-unul „moralis”. Despre asta este și proza (ultra)scurtă a lui Adrian G. Romila. Un autor „meseriaș” al textului, care știe să profite de valoarea cuvintelor, fiindcă este obligat să lucreze cu ele în spații mici și restrânse, lipsite de contextul lărgit și orizontal al unui roman, care știe să asocieze scrierea sa cu o experiență de viață, (im)proprie, livrească, lirică, dramatică – numai de el știută, noi, în schimb, să ne bucurăm cu povestea.

Poveștile surprinse în carte nu depășesc sfera naturalului, pășind în zona fantasticului, realismului magic (de fapt, dacă stau și mă gândesc, câteva mici povestiri aveau conotații „paranormale”, dar am preferat să nu le consider astfel), ci conturează destine omenești, scriind despre oameni, despre aspirații, despre eșecuri și contradicții. De altfel, care mister este mai frumos, mai enigmatic, decât caracterul și sufletul omului? Cred că acesta este și motivul pentru care evit cărțile SF sau alte genuri dintr-alea, cu vampiri și vârcolaci – de ce le-aș citit, când, chiar în mine, sălășluiește o enigmă existențială?

După cum am spus, mici povestiri ale lui Adrian Romila (care, rareori, se întind pe mai mult de zece pagini) surprind viețile unor oameni simpli, care au satisfacții, îndatoriri, nevoi, dorințe, dureri și nevoie de regăsire. Am simțit, pe parcursul romanului, puseuri subtile ale sentimentului de tristețe – nu știu dacă autorul era trist când a scris acest roman, dar unele dintre personajele sale întruchipează, în mod absolut, acest sentiment. Evident, pentru ca la polul opus să se afle personaje egocentriste, superficiale, mincinoase, petrecărețe și nepăsătoare. În volumul său de nuvele ultrascurte, autorul le aduce pe toate, delectându-ne cu un surprinzător talent epic, jucându-se cu forme și culori, fără a se mulțumi cu plasticizarea unui cadru.

Povestirile ar putea părea, în aparență, banale – foarte banale. Un om care se trezește dimineața, se îmbracă, își face siesta și merge la serviciu, un altul care ajunge într-o țară unde își începe o nouă viață, un artist neînțeles într-o lume dominată de primitivism și instinctual, un profesor care are, printre elevi, pe propria sa fiica. Așa, și? Ei bine, nu, scrisul autorului nu este banal, ci în spatele oricărei povestiri se ascunde un mic mesaj foarte sublim, la care putem accede dacă, câtuși de puțin, suntem inițiați în aceste taine ale prozei. Așadar, nu cred că aș putea recomanda această carte oricui – nu de alta, dar ați putea fi dezamăgiți considerând, o parte din povestiri, „banale”. Evident, scrierea este frumoasă, incitantă, amuzantă pe ici, pe colo, cu pasaje de introspecție și lecții de viață. Dar, pentru a vă dezmărgini orizontul cultural, trebuie să fiți familiarizați cu acest gen de scriere.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Adrian G. Romila.

Acum, referindu-mă la numărul de pagini pe care îl acoperă o poveste a scriitorului, îmi vine în minte ceva ce zicea Eric-Emmanuel Schmitt în una din cărțile sale – „Concert în memoria unui înger”, dacă nu mă înșel, și (voi parafraza, pentru că nu-mi amintesc întocmai citatul) anume că nu contează „cantitatea unei scrieri”, deoarece există numeroase cărți a căror acțiune de cinci sute de pagini s-ar fi putut restrânge în cel mult trei sute, și există numeroase cărți care ar mai fi putut fi valorificate, ci într-o carte primează, de departe, „caltiatea scrierii și pulsația vieții”, emoția cu care autorul a transmis ceea ce avrut să transmită – și dacă există emoție, atunci autorul și-a îndeplinit vocația.

Așadar, vă recomand această carte, dacă doriți o lectură liniștită și ușoară – da, am considerat-o ușoară, pentru că, după cum v-am spus, sunt familiarizat cu acest gen, am citit toate traducerile în română ale lui Alice Munro, minunata scriitoare de origine canadiană: „Dragă viață”, „Prea multă fericire”, „Fugara”, „Ură, prietenie, dragoste, căsătorie”. Mulțumim Editurii Tracus Arte pentru volumul oferit.

Lecturi plăcute și bucurați-vă de frumosul din jur.

POȚI CUMPĂRA CARTEA DE AICI

24
00 LEI
Libris
Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)