Recenzie Scrieri alese de Alexandru Vlahuta

Autor: Alexandru Vlahuta
An apariție : 1964
Editura: Editura pentru literatura
Nr. Pagini: 613
Acordă o notă cărții:
 

VERIFICĂ DISPONIBILITATEA CĂRȚII PE:

Aspecte Pozitive:

farmecul unui limbaj de ieri, dar actual compozitie: consecventa, inteligenta, artistic

Aspecte Negative:

pe alocuri se poate simti atmosfera unui entuziasm prea naiv sau copilaresc

scrieri alese Al. Vlahuta(…) mie-mi trebuie sufletul tău; şi-l vreau senin, ca să poată fi bun, şi ca să-l pot avea tot

  În zilele noastre, în care apar de niciunde isterii în genul Pokemoni –  care se vor perima la fel de repede ca fructele sezoniere, lăsând loc mereu altor aşa-zis mijloace moderne de socializare – s-ar putea ca Scrieri alese a lui Alexandru Vlahuţă să nu suscite prea mare interes.

     Dar, dacă eşti dintre aceia care ies ,cumva, mereu  afară din tiparul majorităţii, dacă îţi plac literatura clasică şi cărţile vechi  – cum este şi cazul meu – atunci vei fi de acord  că în cuprinsul Scrierilor… sunt destule de citit.

     În acest al III-lea volum semnat Alexandru Vlahuţă se odihnesc liniştite şi aşteaptă cuminţi cititori de suflet:   romanul Dan, scrierile  România Pitorească şi Pictorul N.I.Grigorescu şi câteva extrase din Caiete de însemnări zilnice.

Un volum care transpune, încă de la copertă, trecând mai apoi prin conţinut şi limbaj în vremuri de demult.

      Ţinând în mână o carte veche de mai bine de 50 de ani ( 1964) vei simţi, sper, mai întâi distincţia şi bunul gust al pânzei, designului, calitatea unor materiale care au rezistat atât de bine timpului.

Şi, cel mai important, vei înţelege că priveşti suflet. Fiindcă, pretutindeni în carte, indiferent de natura scrierilor, se distinge patosul acestui scriitor român, care ar putea foarte bine sta alături de nume sonore precum Tolstoi.

     Sigur că, în acest  avânt şi pasiune cu care el vede, simte şi descrie ţara noastră, neamul, istoria  – România pitorească(1901) – s-ar putea să găsim o înflăcărare aproape naivă, copilărească.

Sigur că, văzut de astăzi, textul nu mai corespunde realităţii; una  în care ne uităm cu jind şi reproş după autostrăzi şi vacanţe în lume, în care ne (re)găsim şi trâmbiţăm simţămintele patriote mai ales de afară.

Dar, poate că lăsând toate astea într-un plan secund, vom vrea doar ca, umblând cu imaginaţia pe meleagurile descrise, să ne căutăm  identitatea, rădăcinile, echilibrul, liniştea…

     Caietele de însemnări zilnice sunt prilejul pentru a pătrunde până la un punct în viaţa unui scriitor român de acum mai bine de 100 de ani; până la un punct, pentru că aşa cum suntem informaţi, au fost eliminate părţile prea intime sau personale.

O  viaţă pe care, dacă s-ar fi respectat una din dorinţele formulate către sfârşitul vieţii, nu am fi cunoscut-o, autorul lăsând indicaţia ca documente, scrisori, etc. personale să fie distruse.

     Romanul Dan (1894)  este un titlu care, în opinia mea, ar putea şi trebuie eliberat de postura profund nedreaptă a  uitării.

 Fiindcă, pe lângă farmecul unui limbaj mai puţin accesibil astăzi, are o multitudine de atribute ale unui roman valoros.

Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de Alexandru Vlahuta.

Atribute între care: subiect şi conflicte surprinzător de actuale şi bine redate, personaje bine conturate, descrieri plastice, o analiză psihologică bine instrumentată.

În acest roman găsim nu doar ficţiune, ci şi autorul; multe elemente autobiografice sunt introduse fie direct, fie prelucrate artistic.

     În ce mă priveşte, cu Dan, al  lui Al.Vlahuţă, am experimentat trăiri care niciunde nu s-au împiedicat de rigid, anost, învechit  – aşa cum sunt acuzate multe din scrierile vechi.

 Ba, chiar, aşa putea spune că a fost chiar el baza pentru multe din viitoarele generaţii de literaţi.

     Visătorul şi pătimaşul Vasile Dan, profesor de filozofie şi limba română la clasele superioare , vine dintr-o familie umilă.

 Şi-a croit cu greu drum în viaţa Bucureştilor . Sufletul lui tânjeşte; îşi caută rostul, liniştea, locul.

Neanunţată, o vreme neştiută, dragostea îşi face apariţia la pensionul doamnei Raspal.

     Ana Raclis este o faţă de familie bună. Rămasă orfană de mama la vârstă de 9 ani, creşte la pensionul doamnei Raspal până la 16. Are binecuvântarea sorţii  într-un tată care o iubeşte mult, dar îşi pierde mai toată averea când ea ajunge la vârsta  măritişului.

În istoricul familial, în felul cum se naşte iubirea ei, în evoluţia conflictului,  poate fi ea încadrată exclusiv în tiparul aristocratei vanitoase, superficiale, nestatornice?

Poate fi Dan tipologia inadaptării, a absolutistului?

     Acestea şi alte întrebări, simţăminte, învăţături veţi găsi lecturând  Scrieri alese, a lui Al.Vlahuţă (n. 5 sept. 1858, Plesesti, jud. Vaslui — d. 19 nov. 1919, Bucureşti).

    NOTĂ: 9 / 10

VERIFICĂ DISPONIBILITATEA CĂRȚII PE:

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Iubim comentariile tale :)