Sufletele din trupuri (7)- Ștefan Doru Dăncuș

 

Dincolo de incontestabilul merit pentru promovarea tinerelor talente literare prin intermediul editurii Singur, pe care o patronează, poetul Ștefan Doru Dăncuș dăltuiește o poezie cu un pregnant iz social, având ca principal laitmotiv lupta dintre bine și rău la fiecare palier al existenței, în funcție de intensitatea trăirilor coroborate cu tendințele socio-administrative ale perioadei respective.

 

CURENT ELECTRIC IUBIND

Sunt un curent de joasă tensiune
Ce urcă spre-al voltajului tău piept.
Tu: plus şi minus – marea mea minune.
Un paratrăznet tare-ar fi corect

Tu strigi să vin şi uite priza oarbă
Cum nu ne vede electronii şi
Visez o instalaţie să ardă
Puterea de-a mai fi o dată vii

Un cerşetor prin sârma asta moartă
Alimentând o modă din reflex
Nu pot fugi dar numai tu mi-eşti artă.
Cât de bizar s-ar diviza un gest

De-aş vrea să te ating, o, preafrumoasă!
La mine e pustiu. Curent continuu
Aşa de mult aş vrea să fiu acasă
Şi să-mi sclipească-n vene, tandru, vinul

Eu strig. Tu strigi. Încarceraţi pe viaţă
Ca soarele şi luna ne vedem.
Bătaia lor de joc abia mă-nvaţă
Cum pot muri. Dar şi cum să te chem.

Dar şi de n-aş mai fi, o, preafrumoasă
O tensiune statică de-a dreptul
Atâta aş mai vrea când vin acasă:
Voltajul tău să-mi spargă mie pieptul.

Inechitatea, parșivismul elitismului, falsele prejudecăți ale unei societăți care merge într-o direcție greșită, sunt unele din tematicile primordiale din poezia lui Ștefan Doru Dăncuș.

GUNOIERII

 

Stau și cântă molcom la fereastră

Strada îi înalță din ciment

Omenirea plânge ca o proastă –

– Ca o țeavă de eșapament

 

Gunoierii-și cântă tragedia

Fluturi măturând pe caldarâm

Unde Dumnezeu s-a dus vecia

Și mireasma florii de salcâm?

 

Îi pudrează luna-n praf de cretă

Sunt al nopții fascinant decor

Împărțind sub geam de Julietă

Vodca și amarul pâinii lor

 

Către ora patru dimineața

Par vremelnici, mesianici hoți

Se ridică și-și culeg viața –

Fiecare-un tomberon cu roți –

 

Bufnițele pleacă la culcare

Noi, în somnul derutant pierim.

Gunoierul e o provocare:

Este cel mai veșnic anonim

 

Dar să fiu la modă cu prostia

Cartea-n stradă brusc am aruncat

Cine să-mi citească poezia?

Doar un gunoier s-a aplecat

Și mirat că Dumnezeu îi scrie

I-a răspuns cu-această poezie.

Creștinismul versificației are puritatea neaoșă a neîntinării credinței, cea în care valorile morale sunt veritabile punți de legătură între rațional și senzorial, ca o unitate revigorantă dintre trup și suflet într-o unicelulară armonie.

 

DESCIFRARE

 

Pe cine Doamne să zdrobeşti în teascul

Acestui an pierdut printre cuvinte

Nu vezi şi Tu cum amurgesc în fastul

Unei iubiri – şi nu-mi aduc aminte

 

De sânii ei ce mă orbeau pe vremuri

– Caligrafia paşilor pe-omături –

De fânu-n care nici nu poţi să tremuri

De-atâta istoveală strânsă-n pături

 

Atâta de pierdut s-o vezi cum vine

Cu genele-n luceferi aruncate

La cine Doamne Te răsteşti? La mine?

La iadul iernii ăsteia ciudate?

 

Compătimit de Tine Doamne unde-s?

La ce-mi slujesc şi sângele şi trupul?

La ce M-ai dezbrăcat de tot de Frunze?

De ce-a plecat şi prietenul meu, lupul?

 

La ce ninsoarea-mi pleacă din cornee?

E-aşa frumos şi uită-Te cum vine

Scriind pe gheaţa lumii – o femeie.

O Doamne, nu Te mai răsti la mine

 

Că uite, noaptea calcă iar pe mine

De parcă-aşa a fost şi înainte

Atâta vreau – s-o văd pierdut cum vine

Şi să-mi aduc şi-acum de ea aminte

 

 

Jelania poetului are ceva din nostalgia unui trecut oarecum arcadian, în ciuda faptului că Ștefan Doru Dăncuș nu abuzează de laudator tempor acti, preferând prezentul, cel care trebuie resuscitat, recreionat și repansat.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 goodreaderi s-au alăturat Tribului GoodRead.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Article Tags

Iubim comentariile tale :)